corect! Multe personalitati ale culturii si artei vor fi iubit Pirineii, munti tineri ce-mi amintesc de Carpatii Meridionali…
Blaise Pascal sustinea ca “adevarul se afla undeva în Pirinei, iar dincolo de ei… totul e eroare!” iar René Char le-a dedicat un poem bine-cunoscut:
Montagne des grands abusés,
Au sommet de vos tours fiévreuses
Faiblit la dernière clarté.
Rien que le vide et l’avalanche,
La détresse et le regret!
Tous ces troubadours mal-aimés
Ont vu blanchir dans un été
Leur doux royaume pessimiste.
Ah! la neige est inéxorable
Qui aime qu’on souffre à ses pieds,
Qui veut que l’on meure glacé
Quand on a vécu dans les sables.
muntii mei…
au temelia-n valea vesnic însorita,
piscurile lor înzapezite alunga norii,
ascultând soaptele vântului…
muntii mei…
respira parfumul ametitor al conurilor de pin-cârlig
si-al florilor-de-coltz catifelate…
muntii mei…
sunt extazul naturii,
departe de “multimea dezlantuita”,
ca un tablou pictat de-un impresionist…
muntii mei…
îmi mângâie umerii la caderea noptii
si ma trezesc în zori cu un sarut pe pleoape…
muntii mei…
curg în izvoare si-n cascade,
poposind în lacurile argintii…
muntii mei…
ma iubesc de când au aflat ca sunt de-a lor,
”capricorn”,
capra-de-munte…
WOW! These are amazing photographs… I loved them all dear Mélanie, Thanks and Love, nia
Thanx, Nia! I love “my” Pyrénées mountains… Hugs back!
Pingback: aux pieds de mes chères Pyrénées… | Playground
Pingback: The Pyrenees | Ete Saint Lary | Scoop.it
Pingback: Cyber world….. « androxa
oase mari si inalte bre
corect!
Multe personalitati ale culturii si artei vor fi iubit Pirineii, munti tineri ce-mi amintesc de Carpatii Meridionali…
iar René Char le-a dedicat un poem bine-cunoscut:
Blaise Pascal sustinea ca “adevarul se afla undeva în Pirinei, iar dincolo de ei… totul e eroare!”
Montagne des grands abusés,
Au sommet de vos tours fiévreuses
Faiblit la dernière clarté.
Rien que le vide et l’avalanche,
La détresse et le regret!
Tous ces troubadours mal-aimés
Ont vu blanchir dans un été
Leur doux royaume pessimiste.
Ah! la neige est inéxorable
Qui aime qu’on souffre à ses pieds,
Qui veut que l’on meure glacé
Quand on a vécu dans les sables.
muntii mei…
au temelia-n valea vesnic însorita,
piscurile lor înzapezite alunga norii,
ascultând soaptele vântului…
muntii mei…
respira parfumul ametitor al conurilor de pin-cârlig
si-al florilor-de-coltz catifelate…
muntii mei…
sunt extazul naturii,
departe de “multimea dezlantuita”,
ca un tablou pictat de-un impresionist…
muntii mei…
îmi mângâie umerii la caderea noptii
si ma trezesc în zori cu un sarut pe pleoape…
muntii mei…
curg în izvoare si-n cascade,
poposind în lacurile argintii…
muntii mei…
ma iubesc de când au aflat ca sunt de-a lor,
”capricorn”,
capra-de-munte…