
by Melanie
Despre prietenie, o alta comoara pretioasa a vietii noastre, prima fiind sanatatea…
motto:”Prieteniile se bazeaza pe incredere, nu pe smecherie… în minciuni inoti pina te ineci, nu ajungi niciodata la mal.”(Ado Feck)
O butada afirma ca ne putem alege (si pastra) prietenii, nu familia, rudele si vecinii…
De multi ani, am aceiasi prieteni, aici sau pe-alte meridiane, suntem în legatura si încercam sa ne revedem, sa ne auzim si sa ne “adunam” cât mai des posibil… Nu-i mereu simplu, dar încercam si reusim! Si fiindca tocmai m-am reîntors din Spania, înclin sa compar prietenia cu un maslin centenar(unii-s milenari!) ce rezista la orice, solid si constant, în ciuda tuturor intemperiilor si-a diferentzelor de temperatura uneori substantziale. Prietenia noastra va fi crescut de-alungul anilor, ca radacinile maslinului, durabile si puternice, cu urcusurile si coborâsurile vietii de zi cu zi… În prezent, n-avem nevoie sa ne vorbim daca si când unul dintre noi are nevoie de celalalt, de atentia, de prezentza noastra. Ma simt onorata si recunoscatoare sa am acesti OAMENI în viata mea, îi consider cadouri inestimabile, stim ca putem conta unii pe-altii în caz de furtuni sau uragane, maree tsunamice si seisme de tot felul… Am realizat adesea ca sentimentele ce ne unesc sunt reciproce, caci au la baza: sinceritate, încredere, constantza, fidelitate, devotament, respect. Moralul si fortele noastre se regenereaza, se întaresc de câte ori ne reîntâlnim, vorbim la telefon si/sau ne emailam.
Ne încurajam, relativizam, ne informam, ne consultam, glumim, râdem uneori de noi-însine, cu-aceeasi generozitate sufleteasca, “mucalism”(sic!), duiosie ce ne leaga de ani, chiar daca ne spunem si ceea ce nu ne place s-auzim, o dovada clara, concreta de prietenie autentica… E minunat sa stii ca ai prieteni adevarati, dezinteresati, inconditionali pe care poti conta 24/24! Cred ca prietenia poate fi si-un conifer, brad sau pin, vesnic verde, drept, viguros, ce rezista si supravietuieste la altitudini montane, în cele mai aprige conditii climatice, ramânând în picioare pân’ la sfârsitul timpului… Viata ne rezerva si ne pregateste înca multe surprize, placute ori ba, dar stim deja ca nimeni, nimic NU poate distruge o prietenie cu ramificatii adânci, cu ramuri ce ne cuprind ca doua bratze, de câte ori simtim nevoia, azi si pe viitor…

















October 29th, 2011 at 9:25 am
[...] androxa, melanie 44.437711 26.097367 Rate this: Share [...]
August 23rd, 2011 at 3:34 pm
Poza spune tat..
)
August 23rd, 2011 at 4:41 pm
da, o poza plina de tandretze, aleasa de Ado, desi e doglover, nu pisicos ca mine, iar caprioara seamana cu o capra-de-munte…
xoxoxo…
August 23rd, 2011 at 3:33 pm
Mel, ce greu este pana ii gasesti…Pe prieteni, nu pe brazi..
)
In alta ordine de idei:
August 23rd, 2011 at 4:36 pm
muchas gracias, Virus, olé back!
August 22nd, 2011 at 7:12 pm
Ado, exista prieteni veritabili, deci rari, exceptionali, încrederea si respectul reciproc fiind “cheia” unei prietenii, iar unii ne însotesc toata viata, vorbesc en connaissance de cause…
Albert Camus zicea cam asa:”nu merge înaintea mea, caci poate nu te voi urma… nici în spatele meu, caci poate nu te voi ghida… mergi lânga mine si fii prietenul meu!” Cât despre emotii, am învatat si m-am obisnuit sa râd cât mai des, sa nu iau viata (prea!) în serios, altfel un nimic îti poate umezi ochii…
August 22nd, 2011 at 6:07 pm
nici pina azi nu cred ca exista prieteni adevarati. e prea greu.
frumos scris, imi place entuziasmul tau care te transforma intr-un vulcan de emotii, ca o adolescenta. happy you
August 29th, 2011 at 9:43 am
Ado, daca-ti piere orice urma de entuziasm si de elan sufletesc, înseamna ca esti deja “mort”, cadavru ambulant…
Un adevarat prieten e acela care-ti acorda si-ti respecta libertatea, ti-o lasa intacta, dar în acelasi timp, te “obliga” sa fii tu-însuti/însati… Prietenia fidela, constanta, devotata e mai mult decât o comoara inestimabila, e ceva sacru, vital.
August 29th, 2011 at 1:45 pm
se pot spune atit de multe despre prietenie. Prietenia e ca varza, daca se mureaza pute
…vai ce sclipire am avut
August 29th, 2011 at 2:31 pm
asta da, “sclipeala”, Ado…
Varza murata si lasata în balconu’-sera, ne-vânturata, nici porcii n-o mai vor!
August 29th, 2011 at 9:34 pm
si ia in considerare ca …basinile de la varza murata sint arme chimice