Despre diminutive sau “poreclele” afectuoase

by Melanie B.

motto:”What’s in a name? That which we call a rose by any other word would smell as sweet;”(Shakespeare – Romeo & Juliet)

Îmi place sa “rebotez” persoane dragi, apropiate cu diminutive afectuoase, un obicei ce exista deja în familia mea, iar în Franta e ceva comun, popular. Unii detesta orice forma de diminutiv, derivat ori ba din prenume, îi agaseaza si vor refuza orice alt apelativ decât prenumele lor cu fraze gen:”stii ca am un prenume care-mi place, la care tin, asa ca te rog sa-l folosesti!” :-) Pe moment, o asemenea reactie adesea neasteptata, (ne) poate surprinde. Acele persoane au motivele lor, chiar daca noua ni se par pretexte sau capricii. Deci, nu ne ramâne decât sa le respectam dorintza. :-)

Folosesc diminutive si apelative zilnic pentru ca am impresia, senzatia ca-s simpatice, denota caldura si afectiune. Pentru mine reprezinta natura relatiei speciale, aleasa cu acea persoana; precizez ca pe unele nu le pronunt (în) public, în prezentza unor persoane “straine”, simple cunostintze. Alte diminutive le rostesc doar când ma aflu-n “tête-à-tête”, doar noi-2 suntem la curent… :-) Psihologii afirma ca folosirea diminutivelor, apelativelor sau a poreclelor e de domeniul “primitivului”, cu scopul de-a evita intentionat adevaratul prenume! Unele triburi înca procedeaza asa: persoana poseda un nume public, de care se serveste “oficial” si un altul secret, ascuns, presupus sa contina puteri magice, daca nu-i pronuntat sau divulgat, etc. În ceea ce ma priveste, de-alungul anilor diminutivele si “poreclele” afectuoase vor fi evoluat, în functie de vârsta “alintatilor” din familie sau din anturajul apropiat, vor fi devenit mai flexibile decât prenumele initiale, de fapt. De cele mai multe ori, voi fi combinat româna cu franceza, engleza si spaniola, rezultatul fiind mereu amuzant, încât unele vor fi ramas de-actualitate, iar cele mai folosite fac referintza la: feline, iepuri si pasari… :-)

About these ads

12 thoughts on “Despre diminutive sau “poreclele” afectuoase

  1. Parcă nu i-aș crede pe psihologi sau, oricum, diminutivele nu ar trebui să fie incluse în aceeași categorie de apelative cu poreclele.
    Copiilor mei le spuneam „copiluși„- era starea mea de bine, dar și a lor.
    Le-am „scurtat numele, tandru, dar le-am și mărit, cumva, adăugând un sufix-el, din același motiv- alintul.
    Poreclele sunt formulări agresive- ca dirigintă , aproape în fiecare generație de copii, m-am confruntat cu luptă împotriva efectelor pe care le generează.
    Ele se ”lipesc„ agresiv de sufletul copilului.
    Culmea este că se mențin , poate, toată viața.
    .„Gogoașă„ i se spunea unui copil- era în clasa a VII-a.
    Îl terorizau, pur și simplu colegii. După ce am stat de vorbă cu el, am aflat, stupefiată, că el mânca, într-adevăr , tot timpul- era o reacție- trecuse peste cel mai nefericit eveniment- dormea cu bunica lui în același pat. Într-o dimineață, a găsit-o moartă lângă el.
    Copilul s-a închis în sine, iar singura lui „ plăcere„ era să mănânce tot timpul.
    Este licean- l-am revăzut, a crescut în înălțime, este slăbuț și tare frumușel. M-am simțit, cumva, fericită!

    Dacă vrei să citești și altceva pe această temă- iată

    http://incertitudini2008.blogspot.com/2011/05/cu-si-fara-diminutive.html

    Din fericire, m

    • @Gina, merci… citit, placut, retinut… :-)

      ref. la porecle, categoric sunt de-acord cu tine, d-aia am si pus ghilimele, caci în franceza “surnom” nu are acelasi sens peiorativ ca-n româna… :-)
      O persoana draga mie era “poreclita”(sic!) “entreprise de démolition”, vei ghici, intui de ce… :D colegii de liceu îi ziceau “l’américaine”, iar eu: ma pisica, ma poulette, ma mimolette, etc… :-)

    • Mi-ati adus aminte de cum am primit eu porecla de balauru de la altul poreclit Nelu’ Strimbu’ din cauza ca avea o pareza, asa tinar si accident cerebral.

      Daca atunci nu mi-a placut asa tare, azi sint cel mai de hirtie balaur de pe internet si flacarile mele sint mai slabe ca ale unei brichete :-)

      Deschid aici subiectul numelor de familie romanesti. Incep eu:

      Parpaputza ….da, credeti sau nu exista in Romania numele asta. Ce copil poate sa traiasca cu numele asta? :-) Nu cred insa n-am auzit ca tipul are o sora necasatorita :-)

      • balaurul? motek…tu esti in carti, cum se zice.
        stai sa vezi ce porecle am eu: vaca, pistruici, blonda…hehehe

Comments are closed.