nu esti nici mare-azur, nici ocean-turquoise, nici maree-fidele… ti-esti propriul abis în care supravietuiesti de pe-o zi pe-alta. stiu ca ma doresti de secole, ai început sa ma cauti printre soaptele valurilor, sa ma reasezi în sufletul tau pustiit, acolo unde ti-am desfacut inima, apoi ti-am recusut-o cu rosul pasiunii UNICE… ti-a fost teama de prezent si-ai preferat sa traversezi zidul invizibil al neantului, sa-ti pierzi ultimele clipe de fericire, ramase într-un sarut, dupa dragostea-ti cât o viata… ti-ai înfipt pumnalul în absentza-mi definitiva, ai atins pragul durerii, fara imaginatia-mi stelara, ti-ai ars memoria în focul meu, pân’ ti-a devenit cenusa rece, nu Phoenix înflacarat, resuscitat… te-ai […]