Exista un arbore al vietii, în mijlocul unei poieni mereu însorite… va fi cautat zilnic mult-dorita si râvnita umbra a iubirii-dragostei absolute… dupa ce-a gasit-o, întunericul iluziilor desarte i-a furat-o, iar de-atunci supravietuieste în lunga-i noapte polara…
¤¤¤
Când viata-i o padure,
fiecare zi e un arbore…
Când viata-i un arbore,
fiecare zi e o ramura…
Când viata-i o ramura,
fiecare zi e o frunza…
(Jacques Prévert)
- – -
A fost odata o frunza cu linii… – Robert Desnos
cea a vietii,
cea a norocului,
cea a inimii…
a fost odata un arbore la capatul ramurei…
demn de viata,
demn de noroc,
demn de inima.
Cu o inima încrustata, sagetata, ranita,
un arbore pe care nimeni nu l-a vazut…
La capatul lui avea radacini de viata,
de noroc,
de inima…
Iar la capatul radacinilor era doar pamântul,
rotund,
singur de-alungul cerului…
¤¤¤
uite vezi, eu nu am apucat sa vad copacii astia!
@Rata, nu-i rata next time…
A fost odată o frunză care uitase să mai foşnească…
Până când copacul a învăţat-o să şoptească din nou, a venit toamna…
A rămas copacul…
demn de viaţă,
demn de noroc,
demn de inimă…
A fost odată, o frunză născută uscată…
@fata-de-fragi, poeta-maiastra, multumesc pentru rândurile tale minunate… Ca si pentru Bob, sper ca le vei reuni într-un volum concret, tangibil, caci “pânza de paianjen” virtuala, e atât de efemera…
Les arbres sont magnifiques et lire Prevert en roumain c’est original !
@Michèle, les banians sont vraiment uniques… ceux de Floride m’ont impressionnée plus que ceux de Hawaï… j’aime bcp Prévert… une traduction rapide, ad-hoc et mot-à-mot!