Cordes-sur-ciel... bastida pe bolta cereasca

 Motto:”Calatorim ani de-a rândul fara sa stim exact ce cautam, ne ratacim în zgomote, ne cramponam, ne împotmolim în dorinte, în regrete sau în remuscari si iata ca brusc, la un moment-dat ajungem într-un loc anume, printre alte doua-trei, cu senzatia ca-i acel coltz de lume unic, unde eram asteptati… Calatorul aflat sus, pe terasa de la Cordes, de unde priveste noaptea de vara, stie deja ca n-are nevoie sa porneasca mai departe si ca daca el vrea cu toata fiintza lui, aceasta frumusete îl va smulge zilnic din ghearele singuratatii…”(Albert Camus)
- – -
Luna-trecuta la Houston, prietena mea Doreen si-a reamintit cu emotie si placerea de vizita-i la Cordes-sur-ciel acum doi ani 1/2… Regiunea mea e presarata cu numeroase “bastide” pitoresti, orasele medievale ce dateaza din secolele 13-14, iar la o ora-drive de Tolosa, aceasta “cetatuie” da impresia de la distantza ca iese treptat dintr-un ocean de nori, cu silueta-i triunghiulara, gratioasa ce se contureaza pe un fundal-azur, de unde numele de “frânghii/funii-pe-cer”(sic!)… Am vizitat-o de câteva ori – si voi mai merge – cu viitori “musafiri” interni si externi… Cordes se strabate pe jos, nu cu trenuletu’ turistic! Plimbarea pe stradutele înguste, pietruite, e o reala bucurie, iar cu putina imaginatie si ceva notiuni de istorie, ai impresia ca timpul s-a oprit acum 800 ani, în acea epoca a catharilor, alchimistilor, inchizitorilor, vrajitorilor… La Cordes, istoria si trecutul sau bogat se asociaza cu arta, caci în fiecare an au loc “sarbatorile medievale”(14-15/7) si un festival de “muzica-pe-cer”(19-25/7), la care participa artisti reputati, (re)cunoscuti, apreciati în toata lumea. Iata o idee de vizita interesanta daca ajungeti prin sud-vestul Frantei…

http://www.cordessurciel.fr/

= = =

Bonus gastronomico-regional, dupa vizitarea “Funiilor-pe-cer”: THE famous cassoulet…

… despre care-am scris deja aici:

http://incaunipocrit.wordpress.com/2011/10/26/a-propos-de-mancare-mi-am-reamintit-o-faza-amuzanta%E2%80%A6/

… de ce revin la “el”?!… pen’ca-i bun-rau! Si din ce în ce mai apreciat de catre “perfizii albioni” aka “inglezii” de peste “mâneca”! Aflai via local news ca “toti englezii cunosc le cassoulet!” Explicatie: saptamânal, peste 400 kile de produse proaspete din regiunea noastra “zboara” spre 8 restaurante londoneze ale caror 2 sefi-bucatari sunt francezi-sudisti. Reteta succesului? Simpla ca bonjour sau hello! Delicioasa si excelenta gastronomie a regiunii sud-vestice franceze, servita în portii mici, ca tapas-urile spaniole. Cei 2 sefi au reusit sa-i “farmece” pe britanici si pe turistii straini cu produse de calitate, pregatite “à la mode gasconne”, încât pentru cassoulet n-au avut nevoie sa traduca termenul în engleza, pentru ca era deja intrat în limbajul curent, ca sute de cuvinte franceze! La toate felurile servite în aceste restouri, bucatarii au adaugat “une touche personnelle”, conceptul “stropit”(sic!), adica vinurile ce provin tot din regiunea noastra! Exista alte restouri franceze la London, cu specific provençal, breton, etc, dar bucataria gascona le “bate” pe toate, prin autenticitate si credibiltate, chiar si Jamie Oliver o adora si-a inventat retete-express de cassoulet! Cei doi sefi francezi continua sa primeasca oferte de-a deschide restouri similare în Japonia si-n Singapore!

A bowl of cassoulet that I had in Carcassonne, France. (Photo credit: Wikipedia)

Cassoulet-u’ se pregateste cu: fasole-boabe, pulpa de ratza(sau de gâsca), costitza, sorici, pulpa si cârnat de porc(saucisse de Toulouse!)… cu o conditie sine quo non: într-un recipient de pamânt ars! Cele mai cunoscute sunt cel de Toulouse(yesss!) si cel de Castelnaudary(la 45kms), ba exista si-o “confrerie a academiei universale de cassoulet”(LOL!) cu sediu’ la Carcassonne si filiale în Belgia, Canada si Japonia!

http://www.cassoulet.net/

Bon appétit & noroc!