"you'll always miss me... îti voi lipsi întotdeauna..."

motto:”îti sunt vârtej boreal si cununa argintie de unde magnetice, la ani-lumina de apusul vietii…”

ma visezi în fiecare noapte alba, te trezesti înfiorat si realizezi ca nu sunt lânga tine, crudul adevar ti-a devenit o durere apasatoare… sunt departe de tine, în timp si-n spatiu, de ti se taie respiratia, iar inima ti se zbate-n chinuri insuportabile, nimic, nimeni nu te pot “vindeca” de mine… îmi vorbesti în gând, tânjesti sa te-apropii, sa-mi adulmeci parfumul la fel de îmbatator, lucid ca nu mai poti traversa hotarul-crater definitiv… ploua marunt si-un glas de pasare se-aude-n vasta bolta cereasca, ploaia picura ca o melodie sarata, îmi soptesti numele, ma strigi, te cutremuri, ai vrea sa te-aud, ramân tacuta, vocalele si consoanele te împiedica sa continui… ti-amintesti tot ce mi-ai spus, încerci zadarnic sa te disimulezi, sa te-ascunzi în gravitatea sonora, refuzând sa-ti accepti fragilitatea si sa-ti asumi înfrângerea… o fraza pe care mi-ai repetat-o adesea îti revine ca un leit-motiv-bumerang:”tu esti stapâna peste partea cea mai buna din mine, te implor, nu ma parasi…” azi plutesti în cea mai adânca incertitudine a vietii tale, dupa ce-am atins culmea libertatii mele… amintirile ti se destrama, se descompun, te-ntrebi daca sunt reala, daca exist concret, daca ma iubesti sau sunt doar un vis mistuitor?…

mi-ai regasit urmele, amprentele si ultimele tale cuvinte scrise cu cerneala sufletului :”TU esti viata mea, ma voi întoarce mereu la tine ca un râu subteran în noptile cu Luna-plina, ros de remuscari si macinat de regrete, ca sa ma lecuiesti de fosnetul durerii… te voi astepta pe drumul zorilor, îmi vei pasi pe inima, te voi mângâia si-mi voi asterne iubirea peste tot-tine, însetat de dragoste, te voi pazi ca pe-o taina divina… timpul se va opri pentru noi si-mi vei murmura:”m-ai readus la viata, m-ai fermecat cu toata fiintza ta, de ma topesc de dorul tau, îmi lipsesti ca oxigenul…”

oare nu stii ca oceanul gândurilor e un regat al iluziilor, nebanuit de adânc?… în oglinda lui zarim iubirea si dragostea cum am vrea sa fie, nu cum e… dorintele si poftele noastre sunt ascunse-n gradina Universului, printre norii pasiunii si cometele grabite, caci toti visam imposibilul, utopicul, absolutul, prefacându-ne ca uitam ca NU exista pe-aceasta planeta, nici în viata terestra, ci dincolo de neant…