motto:”Pe trupul tau am învatat constelatiile toate
- asa pur si simplu stând în coate! -
Vroiam sa stiu totul, caci nu stiam nimic…
Doamne, Universul cât e de mic!…”(Romeo Morari – Meandrele iubirii)
iubita mea, viata mea…
am sosit târziu în aceasta noapte de vara torida, dormi deja, culcata pe-o parte, goala… te privesc lung, cu-aceeasi emotie si duiosie, tacut, ti-admir formele-ghitara, îti mângâi fruntea lipita de perna de matase si suvitele blond-venitian… un brat îti acopere chipul, celalalt de-a lungul soldului tau, palma stânga deschisa spre razele tremurânde ale Lunii… un picior pliat în triunghi gratios, celalalt întins peste cearsaful bleu-ciel… fereastra e între-deschisa, îmi îndrept ochii spre cerul înstelat, pentru ca lumina constelatiilor noastre sa ne invadeze, sa ne ocupe… în departare, aud ecoul unei melodii, primele acorduri mi se par cunoscute, realizez ca ma-nsel.. E atât de cald, încât am impresia ca ne-aflam într-o tara tropicala, Luna-plina ne evita obscuritatea totala, prezentza ei e binevenita, îti mângâie pielea-ti bronzata de soarele floridian… Continui sa te privesc în somnul tau calm, respiri încet, usor… îti intuiesc si-ti “sorb” sânii în ritmul suflului tau, nu vreau sa te trezesc, ci doar sa-ti sarut trupul ce mi se ofera cu o indecentza placuta, fermecatoare, magica… mi-apropii buzele de genunchiul tau drept, urc lent, usor spre coapsele tale… ti-adulmec parfumul suav, afrodisiac, indescriptibil, caci unic… gura-mi poposeste deasupra intimitatii tale, originea vietii, apoi pe solduri, continui spre piept si umeri… îti sarut celalalt picior, reiau acelasi parcurs, cu aceleasi gesturi paralele, tandre, delicate, ajung la gât, buzele-mi ating cercelul tau-perla si-ti soptesc:”te iubesc, iubirea mea!”
Respiri profund, te privesc cu dragoste si pofta, sunt dependent de tot-tine, de fiecare particica a trupului tau ce ma înfioara, iar ochii, mâinile, gura-mi tânjesc de-a le redescoperi… îmi tulburi de fiecare-data toate simturile, sunt nerabdator de-a te atinge, de-a te acoperi cu saruturi apasate, de-a te mângâia, de-a te alinta, de-a te iubi…
alunec peste cearsaf, ma culc la picioarele tale, pe glezna-ti înlantuita de-un delfin argintiu, închid ochii cu gândul la zorii ce se se deseneaza pe retina-mi umeda, cu bucuria imensa de a-ti apartine trup si suflet, azi, mâine, mereu…
¤¤¤
- – -
- – -
Cred că și Universul s-a născut la fel; o adiere de vânt cosmic care a mângâiat Timpul dormind dezgolit; a fost la început un sărut și s-a născut o stea; altele apoi, nenumărate, și bolta cerească s-a umplut de străluciri vii. Din prea multă dragoste s-a născut Soarele, apoi din prea mult dor Luna.
Astronomi pricepuți s-au întrecut apoi să descopere secretul nașterii Universului. Multe și întortocheate ecuații au imaginat mințile lor. Una singură le-a scăpat: ecuația iubirii.
Tu Melanie cred că ai găsit-o ! Nu-i așa că-i minunată matematica iubirii ? Logica ei perplexă și sistemul de coordonate mereu schimbător ?
@Mr Bob, à propos de matematica si ecuatia iubirii, mi-ai “rasucit” mintea-mi literara…
Cum nu “le” am cu cifrele, mi se pare bizar de-a amesteca matematica si ecuatiile cu sentimentele si cu instinctele noastre…
Exista deja atâtea obiecte metafizice, abstracte, imposibil de-a le cunoaste vreodata sau de-a le demonstra existentza concreta, iar IUBIREA face parte din acestea. Cre’ca trebuie sa lasam, ba chiar sa pastram o linie de demarcare absolut necesara între stiinte(nu toate exacte!) si restu’, adica tot ce n-apartine domeniului stiintific. Asta ar fi un criteriu ce-ar putea defini “stiintificitatea”(sic!)… 
Nu-s blonda(LOL!), dar nu vad vreo legatura sau vreun raport probabil între simtiri, sentimente, spiritualitate si stiinta. Medical vorbind, iubirea sau “caderea în iubire-dragoste” sunt provocate de-o molecula: occitocina, declansata de catre feromoni, la pura întâmplare, oricum nu se stie sigur… 
Nu pot aseza sau plasa iubirea într-o ecuatie, formula ar semana cu misticismul New Age sau cu un fel de parodie a stiintei, cu riscul de-a fi limitata la ridicol. Refuz sa amestec doua domenii distincte si doua notiuni complet diferite, sa fie clar!
Iubirea e deja un concept extrem de vag ce difera de la o persoana la alta, cum toti suntem unici, avem comportamente, reactii si atitudini diferite în fatza “fenomenului”… Cum s-o bagam într-o ecuatie, e un mit, o iluzie moderna!… 
ah, poate verbul “a seduce” ar putea face parte dintr-o ecuatie qausi-perfecta daca ambii parteneri doresc ca relatia lor sa fie reusita, sa dureze: câteva saruturi si cel putin un “te iubesc!” zilnic, plus 3-4 relatii intime saptamânal, ceea ce nu-i împiedica sa traiasca “normal” si sa ramâna-n forma… 
Long story, short: iubirea pare mai degraba un joc de carti cu regulile noastre decât o ecuatie… 
pfff mel ce mi citesc ochii in miez de noapte
@Blondie…
good-nite(sic!) and sweet dreams… 
Deci….un barbat a scris prin intermediul tau?
@Hapi, not exactly… but almost!
Frumos. Mai rar asemenea barbati
@meine liebe Hapi,
das ist sehr korekt: ca si tine sunt extrem de selectiva, apreciez calitatea si stiu ce… NU vreau, deci trierea e rapida…!
Interesant Mel, ai scris din perspectiva unui barbat indragostit….hm
@Hapi…
nu-i vorba de “perspectiva”, ci de un barbat real, deeply in love, à la vie, à la mort, und das ist magnifique, right?!… 
Felicitari pentru naratiune, minunate cuvinte si trairi!
@Marius, multumesc… am fost inspirata de cele 3 melodii superbe pe care le-am auzit în masina, dar stim cu totii ca realitatea depaseste adesea visul, fictiunea, literatura…