… printre palmieri si bambusi…
gândurile ne devin nori sublimi ce se pierd în labirintul pasiunii, unde ploua cu iubire, ultimul strop s-a cuibarit în causul palmelor tale… urmam poteca viselor, presarata cu flori de câmp, ne îmbatam cu nectarul-miere al orhideelor albe, reamintindu-ne destinul comun… ne ratacim în arabescul zorilor si-n sperantza sacra, unde parfumul meu te trezeste sub cearsaful matasos… mâinile tale grabite aluneca pe soldurile mele, trupurile ni se-mpletesc strâns, ca doua liane tandre… gura-ti flamânda mi-adulmeca sânii, incendiul renaste din cenusa Phoenix-ului înca fierbinte… tu si eu, sudati, lipiti, cu sufletele contopite într-unul singur dupa strigatul tacerii, realizând ca viata noastra va fi capatat culorile dragostei… ne întelegem si ne chemam cu-aceeasi privire-laser jad-ambra aurie, ne pregatim pentru calatoria noastra, într-o fuziune dominata de alchimia iubirii… am spart oglinda magica, dupa ce m-ai asemanat cu Nefertiti, “cea care a revenit” din negura timpurilor, pentru a construi piramida dragostei intemporale… îti sunt adiere invizibila, încalzita de soarele-ti dublu, nici muza, nici zeitza, nici vestala, îti sunt cea iubita, cea preferata de tot-tine, un alter-ego, umbra luminoasa, dulce exilir, flacara nestinsa, poem obsedant, dorintza constanta… pasarea-paradisului regasit, petala culeasa de dorul tau, pierduta-n lacrima ta… îmi repeti ca-ti sunt aerul vital pe care-l respiri dupa torentii spumosi, unde iubirea ni se revarsa-n valuri perlate, ca niste salbe agatate de linia vietii… te revad din profil, conturat de-o soapta duioasa, de-un sarut apasat peste tot-mine… pe buze, pe gât, pe umeri, pe pielea-mi catifelata, arzânda cu pofta-migdala, brazdata de dor…
am traversat împreuna puntea fierbinte, ne-am ars, apoi ne-am presarat cenusa amestecata cu champagne peste noi, am sorbit-o din cupa unica, avea gustul nostru, cel al ploii dulci-sarate… mi-ai soptit cu tremur în glas:”si azi te iubesc, mai mult ca ieri si mai putin decât mâine… prezentul meu coincide cu al tau, noi-2 vom fi învins neantul insipid…”
- – -
“Quoi que tu fasses… orice-ai face…
L’amour est partout où tu regardes – iubirea-i peste tot unde privesti…
Dans les moindres recoins de l’espace – în cele mai mici unghere spatiale…
Dans le moindre rêve où tu t’attardes – în cel mai scurt vis unde poposesti…
L’amour comme s’il en pleuvait…” – ca si cum ar ploua cu iubire…(Francis Cabrel)
- – -
de ce?… “parce que c’est TOI…” – pentru ca esti TU…
Pffff…ce grădină superbă, Mel!!!
Andreotti, da, desi ploua… de fapt, aproape toata Japonia-i o gradina de care mi-e deja tare dor…
Cred că singura grădină japoneză pe care am văzut-o vreodată nu a fost în Japonia ci în Monte Carlo…grădina prințesei Grace! Frumoasă, este adevărat dar cred că infinit mai mică și mai puțin elaborată ca cele din Japonia!!!
@Andreotti, o stiu… am fost de 3 ori la Monaco, dar nici-o gradina à la japonaise din afara Japoniei, nu se compara cu originalu’…
Frumoase imagini.
Merci number nine!
Am facut pozele aici acum 3 sapatmâni:
Very poetic indeed but a bit hard for me to understand in Romanian
Too rainy here too !