în prag de noiembrie...

- – -
în prag de noiembrie privirea mi-o cobor
asupra frunzelor presarate prin decor…
azi-noapte ploaia rece, sarata, fara glas
la noi în suflet a facut un scurt popas…

desi în zori cerul e atât de-ntunecat
inima-mi cânta dupa ce-am aflat
c-aceeasi iubire adânca ne-nfioara,
ca dragostea nu are cum sa moara…

mai târziu, spre apus linistea va domni,
soarele nostru, stea-luceafar va reveni…
vom retrai clipe sublime, emotii ce-nseamna
c-am ajuns împreuna la un alt sfârsit de toamna…
===øøø===
Vara de noiembrie – Lucian Blaga

Iubito-mbogateste-ti cântaretul,
muta-mi cu mâna ta în suflet lacul,
si ce mai vezi, vapaia si înghetul,
dumbrava, cerbii, trestia si veacul.
Cum stam în fata toamnei, muti,
sporeste-mi inima c-o ardere, c-un gând.
Solar e tâlcul ce tu stii oricând
atâtor lucruri sa-mprumuti.

O, lumea, daca nu-i o amagire,
ne este un senin vesmânt.
Ca esti cuvânt, ca esti pamânt,
nu te dezbraci de ea nicicând.
O, lumea e albastra haina,
în care ne cuprindem, strânsi în taina,
ca vara sângelui sa nu se piarda,
ca vraja basmului mereu sa arda.
- – -

- – -