castelul iubirii noastre…


– – -
se afla departe de fraze, de întrebari, de imagini, acolo unde ploaia sarata cade peste Luna-plina… iubirea noastra e sublima, orice cuvânt devine un desen ce se contureaza între punct si semn de exclamatie, ca un curcubeu… viata anterioara e timp trecut, ceatza densa, de-aceea ne-am inventat una fara iluzii dupa ce ne-am descoperit o geometrie personala, dincolo de figuri, reguli, teoreme… ne-am mântuit sufletul cu sentimentele noastre ramase uneori gânduri nerostite, vise-sageti, estompate, mereu între noi… ne purtam iubirea în causul palmelor, între linia vietii si cea a neantului, unde timpul e prezent vesnic, iar ziua si noaptea formeaza un întreg… nu suntem superstitiosi sau fatalisti, avem sansa de-a fi lucizi, caci efemeri, fragili… chiar daca ne îndepartam uneori, tot dragostea ne reuneste de fiecare data, o metamorfoza concreta a iubirii ce ne “leaga” cu liane solide, indestructibile… unghiul de izolare sau de singuratate reciproca se topeste, dispare, uitându-si originea… timpul generos ne ofera momente delicioase de libertate în castelul nostru, înainte de-a ne pierde amândoi în neant, dincolo de orizontul uman vizibil… oricum, nu exista, cert e ca doar “acolo” vom deveni o spirala unica, vom coborî într-o clepsidra, unde furtuna de nisip ne va transforma într-o singura duna, fara alfa, fara omega… vom sterge iluziile, vom învinge toate obstacolele, iar barierele ignorantzei vor fi zdrobite de sufletele noastre împletite… Luna îsi va arata doar partea luminoasa, cea întunecata e la ani-lumina de noi, uitata-n spatiul sideral… vom respira adânc aerul vital al apusului, asteptând rasaritul cu lacrimi de bucurie… vom privi steaua noastra dubla drept în ochi si totul ne va fi limpede ca apa cascadelor si-a lacurilor pireneene… vom realiza ca iubirea nu fuge, nu asteapta, nu vorbeste, nu scrie în nici-o limba, ci se traieste cu toata fiintza în “castelul” ei… soaptele de iubire devin dragoste cu aripi tacute, într-un zbor de noapte peste constelatiile inimii si-ale trupurilor reunite… am decis sa traim azi, acum, înainte ca mâine sa devina “ieri”, stiind ca timpul ne “iarta”…
– – -
“Je veux vivre et aimer chaque fois
Tout comme la première fois…”

6 thoughts on “castelul iubirii noastre…

Comentariile nu sunt permise.