toamna mea – covor si tablou de culori…

This slideshow requires JavaScript.


Motto:
covor de frunze
poteca de noiembrie
toamna mea…

flori efemere
oglinda calma
jad-chihlimbar…

simfonie multicolora
requiem de sezon
gânduri de iarna…
- – -
se pare ca toamna îsi repeta rugaciunea de lumina, înainte de sosirea iernii, cu-aceeasi sperantza în primavara-viitoare… florile de vis îsi plâng frunzele moarte, cu lacrimi de seva dulce, nostalgice dupa fericirea “verii indiene”… pe dealuri si pe vai câteva pete de sângeriu – culoarea inimii, se împletesc cu cele ruginii – culoarea amintirilor cuibarite-n suflet… vântul melancolic, înfiorat danseaza cu ele, îngenuncheaza si le implora sa mai ramâna cu el… dar frunzele sfârsitului de toamna s-au transformat deja-ntr-un vârtej boreal, o flacara solara aurie ce pârjoleste totu’-n cale, ca apoi sa dispara în apusul de noiembrie… am calcat usor pe covorul de frunze, încercând sa nu le strivesc, mângâind copacii dezgoliti, deja nostalgici dupa îndepartata vara… ei stiu ca gingasa primavara le va oferi haine verzi, noi-noute, ca soarele de martie îi va alinta cu razele-i fidele, dupa ce mama-natura îsi va relua drepturile din negura timpurilor pâna la capatul eternitatii…
===
genialul Serge Gainsbourg – la chanson de Prévert…

- – -
Oh je voudrais tant que tu te souviennes
Cette chanson était la tienne
C’était ta préférée
Je crois
Qu’elle est de Prévert et Kosma…

Et chaque fois les feuilles mortes
Te rappellent à mon souvenir
Jour après jour
Les amours mortes
N’en finissent pas de mourir…

Avec d’autres bien sûr je m’abandonne
Mais leur chanson est monotone
Et peu à peu je m’ indiffère
A cela il n’est rien
A faire…

Car chaque fois les feuilles mortes
Te rappellent à mon souvenir
Jour après jour
Les amours mortes
N’en finissent pas de mourir…

Peut-on jamais savoir par où commence
Et quand finit l’indifférence
Passe l’automne vienne
L’hiver
Et que la chanson de Prévert…

Cette chanson
Les Feuilles Mortes
S’efface de mon souvenir
Et ce jour là
Mes amours mortes
En auront fini de mourir…

8 thoughts on “toamna mea – covor si tablou de culori…

    • @”o sa ascund intotdeauna o farâma din fiecare toamna în suflet…” – minunat, Fraga, merci!<3

  1. Melanie, ești un adevărat suflet de poet, indiferent de limbă ! Cred că ai putea chiar să publici – desigur. nu pentru faimă, ci pentru a bucura alte suflete ca și tine.

    Toamna e frumoasă oriunde, dacă știm să îi vedem frumusețea ! ”Frumusețea e în ochiul care privește” spunea un autor al cărui nume nu mi-l mai amintesc. Și e adevărat că un suflet sensibil va ști să „simtă” culorile toamnei…

    • merci bcp, “Copila mea”, you did touch my heart… :-) Mi s-a sugerat periodic sau episodic acelasi lucru, j’y repense, aussi… ;-)
      - – -
      toamna-i anotimpul meu preferat, iar în regiunea mea e un fel de “vara-indiana”, de unde acele splendide culori… ah, acea fraza îi apartine lui Oscar Wilde:”la beauté est dans les yeux de celui qui regarde…” :-)

Comments are closed.