
- – -
Gradina de cactus(i) e un must-see absolut, la poalele unei vechi mori(el gofio), amenajata ca un parc-amfiteatru, un exemplu formidabil de arhitectura integrata în peisajul vulcanic. César Manrique, genial arhitect canarian, nascut în Lanzarote, a conceput si realizat acest complex arhitectonic “curajos”, bazat pe un fel de “binom” indestructibil între natura si arta. În “hardin”(“j” se pronunta “h” în spaniola!), se “lafaie” peste o mie de specii de plante cu tepi mari, mijlocii sau minuscule, rezistente si adaptate la forta vântului extrem de puternic si-ale caror flori sunt adesea bizare, stranii… Voi adauga specia mea preferata asap…
Meanwhile, iata câteva esantioane…
===
Plimbându-ma printre ei, mi-am reamintit de “Cactus flower” cu superba, inegalabila Ingrid Bergman:
- – -
… si-am fredonat melodia lui Jacques Dutronc:
“Le monde entier est un cactus
Il est impossible de s’asseoir
Dans la vie, il y a des cactus
Moi je me pique de le savoir
Aïe aïe aïe, ouille, aïe aïe aïe…”









Pingback: Fundacion César Manrique, Lanzarote, Las Canarias | Playground
cat de frumosi sunt
!!!!
la fel si tie mel!! miss u!