Reblogged from Cu capul în nori...:
” Noi suntem ca un cântec, nu credeți? Un cântec nu se poate cânta niciodată de la sfârșit la început. Trebuie să-l cânți întotdeuna îndreptându-te spre sfârșit. Pe parcurs, în timp ce cânți încă și muzica te îmbată, îți dai seama că sfârșitul se apropie totuși, oricât l-ai amâna. Încerci să lungești puțin notele, dar asta nu dă cântecul înapoi, nu reînvie ceea ce a murit din muzică între timp.