- – -
motto-1:“Sunt asemenea nisipului clepsidrei care poate fi timp numai în cădere.”(Ana Blandiana – Conditzie)
===
motto-2:”Je lui dirai les mots bleus – îi voi spune albastrele cuvinte
Les mots qu’on dit avec les yeux… – cele pe care le rostesti cu privirea…
- – -
Ceux qui rendent les gens heureux – acelea care ne fac fericiti…
Une histoire d’amour sans paroles – o poveste de iubire fara cuvinte…
N’a plus besoin du protocole…” – nu mai are nevoie de “ritual”…
(Christophe)
din iubirea-ti despicata a ramas doar o lacrima-chihlimbar, pierduta în orizontul neantului… ai sperat ca vei renaste din cenusa-ti (înca) fierbinte, dar te-ai sfarâmat în umbra-ti amagitoare, departe de tarâmul meu fermecat… ti-ai retezat aripile ce nu vor mai creste la loc niciodata, nu mai poti zbura spre mine, desi tânjesti sa ma adulmeci, sa ma respiri, sa-ti redau viata… m-am cuibarit la pieptul îngerului drag, care-mi aculta fiecare zvâcnire a inimii, repetându-mi ca-i sunt vitala, ca oxigenul… nisipul meu e VIU, iar firele sale secunde pretioase, dune de praf stelar adunate în constelatia zodiei mele… doar TIMPUL e prizonierul sticlei, acolo unde frazele tale s-au destramat, suspendate deasupra sufletului pustiit, incendiat de ultimii-ti taciuni… “cenusa la cenusa… ashes to ashes…” azi clepsidra mea e bleu-royal…
- – -
“ai sperat ca vei renaste din cenusa-ti (înca) fierbinte, dar te-ai sfarâmat în umbra-ti amagitoare, departe de tarâmul meu fermecat”
Da, am sperat si m-am sfaramat, doar ca in umbra-i, dar tot departe de taramul ei fermecat. Fiindca umbra ei bantuie si astazi taramul meu de povesti.
Mr Bob… o umbra care bântuie e o naluca, o “fata-morgana”, o iluzie, deci NU exista…
Ooooo ! Dar ce nălucă !