“Beauvoir in love” si melodiile noptii…:-)

beauvoir-in-love

tumblr_lsxc8s7J8K1qk8tqwo1_400
– – -
“Beauvoir in love”, roman de Irène Frain ce mi-a fost împrumutat înainte de-a zbura spre Lanzarote, asa ca l-am “devorat”, cum îl asteptam de câtva timp… :-) O poveste de dragoste torida transatlantica, al carui rod va fi fost celebrul “Al doilea sex”, “biblia” eliberarii femeilor scrisa de catre Simone de Beauvoir aka “le castor”, porecla datorata lui Sartre, pornita de la un joc de cuvinte: Beauvoir=beaver=castor! Nascuta pe 9/01/1908, decedata în 1986; pe-atunci locuiam înca la Paris si-mi amintesc socul national al decesului ei. Cartea e inspirata din fapte reale si e dedicata cuplului temporar format de Simone si Nelson Algren. Iata-o deci pe legendara Beauvoir, intelectuala majora a sec-XX, figura marcanta a feminismului si partenera de viata a lui Sartre într-o situatie cunoscuta de putine persoane. Simone-femeia îndragostita, sfâsitata de dragoste, ascunsa în spatele “icoanei” publice! Irène Frain a petrecut câteva luni în USA, pe urmele celor 2 amanti, a regasit cabana si gradina lui Nelson pe malul lacului Michigan intacte, le-a studiat operele, a citit arhive inedite, cu poze din acea epoca, a întâlnit rude sau prieteni care i-au cunoscut si confirmat aceasta poveste de iubire dintre geniala autoare franceza si Nelson – “the bad boy” al literaturii americane. Perioada 1947-1950, cea a pasiunii lor va fi fost cea mai extraordinara din viata lor, bazata pe-un acord intelectual si fizic perfect. Irène Frain a dorit sa refaca acest “puzzle”, bucata cu bucata, cât mai fidel posibil. Algren nu era cunoscut în Europa în acei ani, desi considerat unul dintre cei mai importanti autorii-US din generatia de dupa razboi, comparat cu Faulkner, chiar daca-n prezent nu-si reaminteste (aproape) nimeni de el! :-) Sic transit gloria mundi…
– – -
motto:”Vesnicia dureaza 3 zile!”(Irène Frain) – sau:”Iubirea care se naşte pe neaşteptate este cel mai greu de lecuit.”(Jean de la Bruyère)

În 1947, Simone de Beauvoir debarca în USA pentru o serie de conferintze despre existentialism. Pretext scenarizat si aranjat de Sartre, ca s-o îndeparteze de Franta, caci avea o aventura cu o misterioasa Dolores V. Simone are 40 ani si-l va întâlni pe seducatorul Nelson Algren, scriitor american “hors-normes”. Prieten cu Jack Kerouac, ambii au “introdus” în literatura americana personaje de drogati, de marginali, de prostituate si-alti exclusi sociali pe care Nelson i-a ajutat periodic, mai ales cu medicamente. Din pacate, reputatia sa de “simpatizant comunist” i-a fost nefasta în tara-continent unde se practica “vânatoarea de vrajitoare/comunisti”! De la a doua întâlnire, inevitabilul se produce între ei: atractie magnetica, soc-pasiune reciproca, în mai putin de 24h! Nelson o plimba prin cartierele sarace din Chicago, poposesc prin baruri sordide, unde betivi si drogati se supravietuiesc târându-se prin viata. O invita în apartamentul lui modest, doua camere minuscule, unde Simone RETRAIESTE, începe sa redescopere iubirea, cu elanurile ei romantice, cu frenezia, cu emotiile sale metamorfozate în dragostea cea mai bulversanta, cea mai viscerala. Se despart si se regasesc, efemer, tensiunea dintre ei devine uneori insuportabila, dar si un imbold, un motor, o energie creatoare formidabila pentru amândoi, ce rezulta în 2 capodopere:”Le Deuxième sexe”, pentru Beauvoir, text fondator despre eliberarea si libertatea femeilor si “Omul cu bratul de aur” pentru Nelson, roman ce-i aduce succesul mult-asteptat. Desi au trait si s-au iubit mai putin de un an, amintirea povestii lor de iubire îi va marca si urmari pâna la moarte. O iubire imposibila, magica, de neuitat, obsedanta… Irène Frain afirma:”Nelson îsi uita acea parte de umbra, iar Simone frigul sufletesc unde traise pâna atunci…” La 40 ani, acesti îndragostiti sunt ca niste adolescenti “pierduti”, atât de lucizi ca iubirea lor e imposibila! Regrete, remuscari, influenta lui Sartre care se considera “Pygmalionul” ei, “capcana” succesului pentru unul, cea a gloriei pentru celalalt, dorinta inegala de-a face fatza conventiilor sociale, unele neîntelegeri îi “obliga” sa se sfâsie si sa-si adune curajul de-a pune capat pasiunii lor, dar… se vor fi dorit si “obsedat” reciproc pâna la ultima suflare! “Vesnicia dureaza 3 zile!” – scrie Irène Frain… adica timpul petrecut împreuna de cei 2 îndragostiti da impresia ca se dilata atunci când fiorii, emotiile iubirii împartasite cu momente de dragoste sublime (ne) urmaresc constant… Citind fiecare pagina, melodiile acelei epoci revin, Simone o adora pe Piaf si-n special “la vie en rose”, iar Nelson pe Gershwin (Rhapsody in blue); Nelson vine la Paris în vara lui ’49, Simone îl duce la concerte, unde îi aplauda pe Boris Vian, Yves Montand, Juliette Gréco… O iubire romantica, tandra, dar si “rock’n roll”, cu situatii amuzante, specifice anilor ’50. Simone a afirmat de câteva ori ca sejurul sau în USA cu Nelson va fi fost cea mai fericita perioada din viata ei, desi s-a sfârsit cu un dezastru total!

Un homme-à-femmes, Nelson avusese nenumarate aventuri si-un raport direct(la obiect!) cu sexul, însa de Simone s-a îndragostit pe viata, au avut o legatura sufleteasca, erotica, fierbinte, torida. Nu, n-a fost cea mai frumoasa femeie din palmaresul sau de “Casanova” libertin, a ales-o pentru ca era interesanta, atragatoare, inteligenta, o femeie LIBERA, autentica, jucausa, ghidusa, amuzanta – o noutate excitanta, stimulanta pentru America acelor ani! “La Beauvoir” a fost prima frantuzoaica recunoscuta mondial, care a avut o cariera internationala! Relatia intima cu Sartre încetase de 12 ani, fusese un fiasco general de la început, marele filosof existentialist era un “amant lamentabil”… Întâlnirea cu Nelson e ca un scurt-circuit, pentru amândoi! Ea îl încurajeaza sa scrie ceea ce va deveni o capodopera:”Omul cu bratul de aur”. Devine atât de dependent – intelectual si sexual, încât îi propune casatoria! Simone refuza si se reîntoarce în Franta, la Sartre, cu care a ramas “camarada” pâna la plecarea lor definitiva. DAR, lucida si constienta, îsi roaga anturajul apropiat sa fie înmormântata – dupa ce-a fost incinerata, cu inelul de argint mexican(incas), oferit de Nelson dupa prima lor noapte de dragoste, pe care-l purtase toata viata, singura amintire concreta de la el! Înainte de-a reveni în Franta, stiind ca se despartea de Nelson pentru totdeauna, îi scrie doar atât:”Nelson, te iubesc, dar oare merit iubirea ta din moment ce nu-ti ofer viata mea?” O poveste de iubire anonima pe-atunci, de fericire efemera, pe malurile lacului Michigan:”El dorea ca ea sa ramâna… iar ea vroia ca el s-o iubeasca si-apoi sa plece!”

O carte plina de emotii ce da impresia si lasa dorinta de-a trai o pasiune asemanatoare, de citit cu ochii inimii si cu generozitatea sufletului…
===
parlez-moi d’amour=vorbeste-mi de iubire & déshabillez-moi=dezbraca-ma… :-) – Juliette Gréco, alta legenda vie, prietena Simonei de Beauvoir…

- – -

15 thoughts on ““Beauvoir in love” si melodiile noptii…:-)

Comentariile nu sunt permise.