“Curiosity killed the cat!”:-) by Mélanie

Curiozitatea nu ucide doar pisici…

Într-un ping-pong amical supra-realist cu Ralouk aka Scorpion-Condor despre una, alta, îmi spune:”Mela, ce bolnavi de curiozitate sunt unii… daca vor continua, risca sa crape, literalmente!” Credeam sa riscul exista doar pentru ciudosi, gelosi, invidiosi, dar m-a întrebat:”si tu gasesti la spam ‘sanatosi’ d-astia, care ne monitorizeaza, ne citesc cu dintii la gard 24/24?…” – si-am continuat:”of course, aceiasi, care ne agaseaza cu cele mai penibile întrebari, declaratii libidinoase si curiozitati deplasate… Auzi la ei, stafii virtuale-CAP-iste(sic!) care-si permit sa ne dea ordine si “lindicatii pretioase”, sa ne ceara socoteala pentru o virgula sau un emoticon, ca si cum blogu’ ar fi tarlaua lor! Deja gradina reala e imensa, cea virtuala e si mai vasta, deci plina de anonimi “curajosi”, care stiu ca ignorantza, penibilul, ridicolul, nesimtirea, neamu’-prost, jalnicul, etc, nu omoara, altfel cimitirele ar deborda…

Suntem un amestec de calitati si defecte, pe care ni le-asumam(ori ba!), încercam sa le remediem, sa ne-amelioram pentru binele nostru si-al celor dragi, chiar daca ne iubesc oricum, cu atât mai mult! Printre cele mai curente “tare” ale speciei noastre de “homo sapiens”: gelozia, invidia, suspiciunea, complexu’ de inferioritate, permanenta nemultumire(insatisfactie) si… curiozitatea! Toti avem o doza (de curiozitate), o caracteristica-ADN depistata la toate mamiferele superioare, desi unele au ramas “agatzate” undeva pe craca involutiei: femeia coboara din maimutza si barbatul din maimutzoi!… The question is: când devine exces, abuz, viciu, perversitate? Unde se situeaza limita admisa?

Nu ma refer la curiozitatea copiilor, e vitala, naturala, utila pentru dezvoltarea lor echilibrata si armonioasa, toti parintii ar trebui sa-si încurajeze copii spre curiozitatea sanatoasa si “foamea” de cunostere. E vorba de cea “nesanatoasa” prezenta la unii adulti, aceea poate deveni obsesionala, paranoica, toxica, uneori fatala, exemplele sunt nenumarate de când exista omenirea: de la Eva si maru’ ei sau cutia Pandorei! O curiozitate bolnava, vanitoasa si-n final zadarnica, bazata pe o forma de “placere”(sic!) perversa, vicioasa, chiar “dangeroasa” pentru cei/cele care-o practica si-o cultiva, iar în unele cazuri de depasire a limitelor permise de societate, e condamnabila. Iscodirea repetitiva, exagerata e adesea asociata cu indiscretia, cu spionajul, cu alte cuvinte e un defect urât, ce poate avea un efect devastator. Orice abuz si exces de curiozitate se manifesta adesea compulsiv, inconstient, imposibil de controlat de catre “curiosii” respectivi. Curiosii-spioni se transforma în “inchizitori” si se dau de ceasu’ mortii pentru a afla orice amanunt despre persoane si viata lor, indiferent de probabile si posibile consecintze ale comportamentului lor! Ce “traduce”, de fapt si-n realitate aceasta disfunctionare?… Dorintza bolnava de-a inversa rolurile, de-a controla, de-a manipula, de-a domina, de-a stapâni! Cel/cea care o folosesc periodic sau episodic nu au nici cel mai mic sau vag respect pentru semenii lor, deci nici pentru ei-însisi. Astfel de specimene umane(?) prefacute ca-s “interesate” de-acea persoana nu-si pun nici-o întrebare despre “obiectivele” propuse si eventualele urmari. O astfel de curiozitate nu ucide doar feline! A bon entendeur(s), salut & adieu!
- – -
Concluzie-N.B. Curiozitatea sincera, sanatoasa, motivata a permis omenirii sa evolueze si sa-si îmbunatateasca multe conditii de viata de-a lungul secoleleor, via marii savanti umanisti. Si-n prezent, în viata zilnica, suntem curiosi în sensul util, placut al cuvântului de-a ne informa, documenta si-a descoperi, chiar daca nu suntem Einstein sau Roland Moréno(RIP), plecat în neant ieri, inventatorul cardului cu “purice”! Aceasta curiozitate ne scoate din rutina, ne ofera o inertie pozitiva, o alta forma de curaj, de optimism, imboldul de-a se abate de la cararile deja cunoscute si batatorite, spre ce-i stimulant si interesant de descoperit… Lipsa acestei forme de curiozitate denota în general timiditate, teama de semeni, de riscuri diverse. Excesul de curiozitate se poate suprima usor, gândindu-ne la Adam si Eva: muscam din mar, dar cu atentie, prudentza si discernamânt, ca sa evitam orice vierme-zvârcolac…

Strigate, lacrimi, urlete…:-) by Mélanie

Uneori, viata ne pune-n situatii sau circumstantze stranii, exceptionale, când n-aveam de ales si trebuie sa “trisam” sau sa ne prefacem pentru o cauza nobila… Da, mi s-a întâmplat de câteva ori si chiar recent, onorata instantza!

E. o prietena de la Nantes, în trecere spre Coasta de Azur, m-a invitat ieri la un resto pescaresc (re)cunoscut aici, situat de-alungul Canalului du Midi. Bun! Comandam, apoi discutam multe ”verzi” si mai putine ”uscate”, glumim si ne tachinam, ni se serveste aperitivul. Ne dam vesti si ne punem la curent reciproc despre prieteni comuni, asteptând restu’… La masa vecina, o tipa cu o fetita de 4 ani-max formau un cuplu complice, alaturi de bunica. Copila nu parea sa aprecieze compania adultilor, ceea ce se întelegea la frageda-i vârsta. Statea sudata, lipita de mama-sa, care avea o figura zâmbitoare, vesela. Dar ceva ”bizarre” se petrecea cu ele: când mama zâmbea sau râdea, fiica-sa plângea-n hohote si urla! Am încercat sa-i zâmbim, sa-i vorbim ”copilareste”, întrebând-o daca asteapta desertul cu “promisiunea” ca sigur va fi delicios! Pentru câteva minute, s-a calmat si-o tacere(relativa!) s-a asternut… Ospatarul soseste cu tava de “poisson&fruits de mer”, garnisit de legume si-o depune în mijlocul mesei… Tunete, fulgere, furtuna de urlete si potop de plânsete(rima voluntara!) s-au dezlantuit asupra copilei, ca si cum Canal-u’ du Midi ar fi debordat! Striga, batea din picioare si se tavalea pe jos, de paharele de pe masa s-au rasturnat, provocând mânia mamei, incapabila s-o linisteasca si jena celor din jur! Bunica propune sa-si scurteze prânzul si sa-si plimbe nepoata urlatoare(sic!) de-alungul aleelor din fatza restaurantului, când auzim o voce feminina sarcastica venind de la o alta masa, directionata spre mama si bunica:”când vezi si-auzi copii ca asta, chiar ca regreti legalizarea IVG-ului(intervention volontaire de grossesse=avortului)!”

Aceasta fraza oribila ne-a socat, stupefiat urechile si ne-a lasat ”bouche-bée”-interzisi pe toti… Cum e posibil ca unii/unele sa fie atât de lipsiti de tolerantza, de omenie, de cel mai elementar bun-simtz?! Daca nu-s parinti, n-au fost copii înainte de-a deveni adulti? E. n-a rezistat si-a replicat spre acea ”specimena”(între 45-50 ani!) cu:”putain, bordel de merde, cum poti sa scuipi, sa vomiti din tine asa-ceva?! Se vede ca n-ai copii si nici n-o sa ai vreodata! Ai uitat c-ai fost si tu copil?!” Mama s-a ridicat, cu ochii umezi, a împins scaunul, a urmat-o pe bunica si fiica-i care continua sa plânga… Linistea s-a asternut în tot restaurantul, ca dupa o explozie nucleara, de parca toti ne uitam spre noru’-ciuperca, asteptând sa se împrastie, sa dispara, pentru a reveni la atmosfera dinaintea izbucnirii ”ostilitatilor”. Ne gândeam ca indulgentza, generozitatea sufleteasca, rabdarea si amabilitatea sunt gratuite… Ca si constiintza: o ai ori ba! Ne-am reluat furculitzele si ne-am terminat prânzul; E. s-a delectat cu-acelasi desert preferat: para-Willimas învelita-n ciocolata neagra lichida(caldutza) si ne-am continuat conversatia acolo unde o lasasem înainte de-acest ”incident”. Azi, acum îmi repet ca indiferent de situatii, circumstantze si experientze negative, memoria noastra selectiva e capabila si programata sa le-arunce definitiv în groapa uitarii… Ne-am despartit ca si cum am fi luat un prânz obisnuit, de la început la sfârsit, E. mi-a telefonat sa-mi confirme c-a “debarcase” cu bine la Antibes si mi-a zis mucalit:”data-viitoare te-invit la un resto interzis copiilor!…”
- – -

L’amour comme un boomerang… by Mélanie

motto:”e oare permis când totul e posibil în iubire sa mori de dorul meu?…”(Anna de Noailles)

ai întors clepsidra sa privesti scurgerea nisipului, ametit, tulburat, orbit de lumina tacerii mele… ma auzi, ma simti, visezi ca ma atingi, suspini, ti se taie respiratia si tânjesti dupa privirea-mi jad… ti-e frig, tremuri, nu reusesti sa-ti revii, sa te odihnesti, fiecare gând îti zboara spre mine… încerci sa-ti continui viata, sa ti-o colorezi cu nuantze false, fiind lucid si constient ca dorul meu te-apasa cumplit, degeaba te-ascunzi în alti nori, în alte începuturi si-n alte sfârsituri… dorintza si pofta-ti sunt retezate, au uitat sa zboare, continui sa te reîndragostesti de mine, sa ma reconturezi, sa ma cauti disperat în orice femeie, zadarnic… spinii regretelor si remuscarilor nu-ti dau pace, devin sabii ascutite ale timpului necrutator… ciocolata amara ti-a devenit otrava, îmi repeti ca-n lipsa mea viata ti se destrama, îsi pierde orice sens, parfumul meu ti-a devenit oxigen… si azi ai ochii plânsi, raniti de propriile-ti sageti, valuri imense de durere te-acopera cu mareele crepusculare, iar pescarusii încearca inutil sa-ti salveze spiritul ratacit, deja sfâsiat de vârtejul extazului unic… ai fi dat orice sa revin, glasu’-ti tânguitor ma implora sa-ti dau un semn, ca sa-ti topesc toate temerile… refuzi sa accepti c-ai disparut de mult din lumea mea, te-ai topit definitiv, ca si cum n-ai fi existat, iar pulberea clepsidrei sparte s-a împrastiat ca un ecou vesnic asupra ta… te-ai ars în propria-ti cenusa, te-ai despicat, te-ai sfarâmat în umbra-ti amagitoare, în loc sa renasti… îti asculti fiecare zvâcnire a inimii destramându-se în sufletu’-ti gol… supravietuiesti printre nori-antracit, te hranesti cu iluzii si himere, dorul de tot-mine te va rapune, cu o magie perfecta…

am respirat adânc, mi-am redeschis aripile, cu-acelasi elan si entuziasm, am decolat spre o destinatie sublima… you’ll always miss me…

“Je sens des boums et des bangs
Agiter mon cœur blessé…
L’amour comme un boomerang
Me revient des jours passés
A pleurer les larmes dingues
D’un corps que je t’avais donné…

J’ai sur le bout de la langue
Ton prénom presque effacé
Tordu comme un boomerang
Mon esprit l’a rejeté
De ma mémoire, car la bringue
Et ton amour m’ont épuisé…”

Welcome to Australia! :-) – by Mélanie

Bun, ce stim despre Australia?…

Ca e o insula-continent, cu o cultura unica …
Ca cerul australian înstelat e mai frumos decât cel european…
Ca australienii sunt “cool”, blonzi si surfers-i, idem “ele”…
Ca adora accentul francez în engleza…
Ca Bush n-a fost presedinte acolo…
Ca Nicole Kidman is a proud Aussie…
Ca crocodile-Dundee a existat cu-adevarat…
Ca unii serpi pot fi si “amici”…
Ca exista canguri si wallibies…
Ca Sydney NU-i capitala tarii, ci Canberra…
Ca-i populata cu animale ciudate: koala, diavoli tasmanieni si ornitorinci…
Ca beau litri de bere si ca se hranesc cu “chestii” bizare…
Ca-i o tara fabuloasa, un must-see/visit absolut…

etc… lista poate fi extrem de lunga!

Dar ce-am aflat recent e ca Deb Spoons Perry e o muziciana rara:

Call me Alma, por favor!:-) (Melanie)

My name is Alma Observatory! Alma=suflet, în spaniola si Atacama Large Millimeter Array.

Aseara am asistat la o conferintza interesanta despre Observatorul ALMA din Chile, ce-a avut loc la “Cité de l’espace”, unde am fost invitata de prietena-mi austriaca(profa de germana “liftata”!), al carui sot J.L. a fost “safety manager” al acestui site timp de 4 ani 1/2, expatriat de catre CNES (Centre national d’études spatiales-Toulouse) la Santiago de Chile. J. si-a început expunerea cu imagini superbe turnate în Desertul Atacama(Chile), cel mai arid din lume, iar fondul muzical a fost arhi-cunoscutul “El Condor pasa”(la nai sud-american, nu versiunea Simon-Garfunkel!)… O experientza profesionala si personala dincolo de “challenging” pentru J. si toata familia L. Toti se gândesc cu o nostalgie duioasa la anii petrecuti în Chile, am vazut “tone” de poze si filmuletze cu-acele plaiuri magnifice, unele imagini mi-au readus pe retina Islanda si Japonia!

Am luat notitze despre ALMA, conferintza fiind de specialitate, erau prezenti francezi si europeni de la Airbus, CNES si EADS-Astrium, dar pe întelesul tuturor, J. tinuse cont de prezentza unui grup de studenti de la INSAT, Institut National des Sciences Appliquées de Toulouse, care i-au pus întrebari la sfârsit. Deci ALMA e situat la circa 60kms de San Pedro de Atacama, la Observatorul Llano de Chajnantor(semana cu… Fujiyama!), pe un platou pustiu(Atacama), la 5100m, unde se afla si radio-telescopul Atacama Pathfinder EXperiment(APEX). “Sufletul” utilizeaza 66 antene, fiecare cântarind cam 115 tone si rezista la -20 °C si la +20 °C. Prima antena a fost transporata la fatza locului în 2009, a intrat în functiune în oct-2011, bugetul fiind în jur de un miliard de euros, repartizat între Europa, USA si Japonia.

ALMA e un proiect de partenariat între USA si Europa, în materie de radio-astronomie: imaginile spatiale captate de telescoape sunt însotite de unde emise de obiectele interstelare, e vorba de spectroscopie, absolut necesara pentru a studia si descoperi compozitia acestor obiecte, cum se formeaza si cum evolueaza, pentru a întelege mai bine Universul. Iata câteva dintre obiectivele acestuia:

- studiul universului tânar si observarea galaxiilor îndepartate;
- nasterea stelelor via “norii moleculari”;
- formarea planetelor;
- detectarea exoplanetelor prin astrometrie;
- studierea sistemului solar, a planetelor Marte si Venus, etc…

Aceste studii necesita conditii “sine qua non”: undele milimetrice si sub-milimetrice au nevoie de un spatiu complet uscat, riscând sa fie absorbite de apa din atmosfera, de unde alegerea acestui platou la 5000m! J. ne-a mentionat dificultatea constructiei site-ului la o asemenea altitudine, cu probleme diverse, tehnice si umane(anoxigenie!), dar toate rezolvate, caci prevazute. Exista alte radio-telescoape: la Arecibo(Porto Rico), diametru; Very Large Array(New Mexico, USA) si cel de pe plateul-Bure din Alpii Francezi. ALMA va fi terminat la sfârsitul lui 2013, iar bugetul va fi colosal: 66 antene, una costa 5,5 milioane de US$! J. ne-a aratat proiectul virtual, ce semana cu un lan de ciuperci albe, perfect aliniate pe platou, de-ti venea sa le culegi si sa faci o ciulama din ele! În final, conferintza s-a încheiat cu întrebari-raspunsuri si cu un cocktail – fara ciuperci! – dar amical, cordial, simpatic si… european, se dialoga în franceza, engleza, germana si ceva spaniola, la un pahar de kir royal (Hi “fata de fragi”!) si un buffet de “canapés”(nu “canapele”!), ci mini-toasts-uri cu saumon fumé, caviar, jambon-Serrano, avocado, crevete, beef carpaccio, etc si câteva feluri de fursecuri, delicios colorate cu smeura, kiwi, mango si minuscule banane sud-americane, naturalmente! Va fi fost o seara telescopico-galactico-stelara informativo-placuta… Hasta proxima, amigos!

“The requested blog was not found on this server…” (Melanie)

O prietena, jurista(avocata) europeana de la Lyon îmi scrie:

Ma chère Mélanie,

Stii ca citesc 3-4 bloguri de specialitate zilnic si vreo alte 3-4 episodic, nu zeci sau sute ca altii. Pe unele cu interes, cu pasiune, dupa ce le-am descoperit si continui sa le recomand cu placere. Câteva au fost ca o iubire la prima-vedere(citire!), dar cum bine stii vor fi fost doar un foc de paie… Ti-am mentionat acum câteva saptamâni ca regretam 2 pe care le-am gasit închise, de pe-o zi pe-alta, far’ sa previna cititorii fideli! De data-asta, e vorba de blogul lui P. – acea psihologa despre care ti-am mai vorbit, unde postam periodic, articolele ei erau mereu “challenging” si supra-realiste. Eh, afla c-a disparut, s-a topit! Nici-o veste, nici cea mai vaga avertizare! M-am gândit la ceea ce mi-ai relatat recent despre acea persoana care si-a suprimat blog, facebook, etc. si-ti dau dreptate: nimeni NU datoreaza nimic nimanui în virtual, iar daca n-a lasat nici-o explicatie, nu s-a justificat, n-a dat socoteala la alti virtuali, bravo ei, caci va fi fost o alegere personala, ce trebuie respectata! Punct. Cazuri si situatii similare au loc zilnic pe net, se pare ca la fiecare 5′, internauti renunta la orice activitate virtuala pâna atunci intensa! Concluzia fiind cea stiuta de noi toti: pe net dai peste tot soiul de personaje din întâmplare care se parasesc si dispar la fel, cum s-au “cunoscut”! Si-apoi, nu-i de mirare: totul e relativ, temporar, deci trecator si-n viata reala, pe net si mai si! C’est la vie… virtuelle! Ce poate fi stearsa definitiv doar cu un simplu click!

Paris, mon amour…:-) (Mélanie)

“Priveste, e incredibil! Nu exista un alt oras ca asta!” – Confirm! Parisul e orasul romantic prin definitie si prin excelentza, unde am locuit câtiva ani. Revenind la filmul “Minuit à Paris”, Woody Allen ne invita la o plimbare pariziana neobisnuita, putin stranie, de fapt e o alta declaratie de dragoste facuta orasului-lumina. Nu-i prima-data! Monsieur Allen iubeste capitala franceza de peste 45 ani, de când a turnat “What’s new, pussycat?” De data asta, a ales un scriitor american, Gil, care soseste-n Franta, extrem de entuziasmat, în culmea fericirii, pentru a pregati viitoarea casatorie cu logodnica sa. Cei doi parteneri de viata nu par a avea-n comun aceeasi bucurie si-acelasi interes de-a se afla la Paris: pentru el, orasul reprezinta un vis al oricarui scriitor, o inspiratie literara, o dorintza de-a colinda pe urmele celor 3 uriasi predecesori: Hemingway, Miller si Fitzgerald. Ar dori chiar sa se instaleze într-o mansarda pentru a se consacra scrierii romanului sau. Pe când, pentru logodnica sa, Parisul înseamna în primul rând magazine de lux si restaurante classy, rafinate. Într-o seara, ea pleaca sa danseze, iar el decide sa se “piarda” prin labirintul stradutzelor pariziene… Nu-l voi povesti! De ce mi-a placut acest film? În primul rând pentru scenariul sau ce-a obtinut Oscarul. Apoi, pentru cele doua actrite franceze: misterioasa Marion Cottillard si Léa Seydoux, care-l farmeca pe Gil… Ah, am fost curioasa s-o vad pe Carla Bruni-Sarkozy, desi rolisorul ei dureaza cam 2′! Last but not least: Owen Wilson, actor talentat, solar si simpatic, mai ales atunci când danseaza charleston, stângaci, atasant, un fel de “alter ego” al lui Woody.

Woody Allen iubeste Franta si e iubit de “ea”: filmele lui vor fi fost mereu asteptate, întâmpinate cu interes si aplaudate cu entuziasm “latin”. Acest film a facut parte din “turneul european” al regizorului: Londra în 2005 cu “Match Point” si anul-asta “To Rome with love”, între cele 2, a ales Parisul drept scena acestei comedii lejere, fanteziste, “retrograda”, ritmata de muzica de jazz a lui Sydney Bechet si Cole Porter, doi compozitori apreciati de Woody din totdeauna. Plimbarile nostalgice ale eroului devin un vis feeric, cu ochii deschisi, eroul tânjea sa se “rataceasca” prin Paris… Acest film a triumfat la Cannes anul-trecut, perceput ca un real omagiu dedicat culturii franceze, dar s-a bucurat de-acelasi succes si-n USA, unde Woody e considerat “cel mai european regizor american”!

Pentru mine: Paris sera toujours Paris: de când am sosit în Franta si pâna-n prezent sunt “legata” sentimental, visceral de “el”, à la vie, à la mort, cu liane extrem de solide, durabile, rezistente la uzura timpului…

Nea-Casanova mitoman elvetian sau efectul-bumerang bis!:-) (Melanie)

Motto-1:”ceea ce societatea numeste ‘morala’ reprezinta multe sacrificii pe care nu le merita, pentru ca lipsesc ingredientele de baza: sinceritatea si întelepciunea.”(Freud)

În ultimele 3 luni, am fost la München si la Stuttgart, unde am vechi si dragi prieteni, dintre care C., coleg de facultate poliglot, “geamanul” lui James Denton aka Mike din “Desperate Housewives”, stabilit de peste 20 ani ani la München; lucreaza la departamentul de comunicatie si relatii internationale-EADS (Ottobrunn), ne vedem mai des de circa un an, caci revine lunar aici, “on business”, ca ieri… Cum adora gastronomia franceza si e un fin connaisseur în vinuri, ne reîntâlnim de fiecare-data la un prânz sau la o cina regionala, abordam subiecte diverse, refacem lumea, ca-n anii studentiei, cu-aceeasi complicitate “camaradereasca”, folosim aceleasi expresii amuzante si ne hlizim ca pe vremuri! Cum e recasatorit de 2 ani cu o daneza, l-am tot tachinat cu “Herr Casanova”, la care C. mi-a replicat: “Mela draga, nu-s nici Casanova, nici Don Juan, stii ca al doilea e doar un personaj literar, pe când primul a existat si-a fost vai’de mamaliga lui cu femeile, doar gura era de el… A propos, ai auzit despre acel Casanova mitoman elvetian si afacerea-Klatten?” – “da, vag… nu stiu amanunte, so, was ist das, bitte?” mi-a explicat rapid, în câteva fraze, cum aveam alte subiecte interesante “pe foc”, iar aseara am google-it, voilà ca realitatea bate si depaseste orice fictiune…

E vorba de-un proces-scandal ce-a avut loc în Teutonia acum vreo 3 ani si publicat în toate tabloidele, deci d-aia eram “pafarista”=pe dinafar’… Victima: Frau Susanne Klatten, 46 ani(atunci!), cea mai bogata femeie din Germania, co-proprietara-BMW si acuzatu’ Helg Sgarbi, elvetian de 44 ani aka “Gigolo-mitoman” sau “serial liar”. Îsi alegea viitoare amante bogate, ca Frau Klatten, si-apoi le santaja, far’ sa se gândeasca la consecintzele legale: pân’ la 10 ani de puscarie pentru “santaj, escrocherie si tentativa de santaj”! Blondina Susanne, femeie discreta, atât în viata profesionala, cât si-n cea personala, si-a vazut viata expusa, etalata în “foile de sauerkraut (varza fermentata!), cum nu era vorba de “tanti-niminea” din fundu’ Germaniei, ci de mostenitoarea familiei Quandt care poseda 12,5% din BMW, controla grupul chimic Altana! Victima a depus marturie împotriva acestui mitoman caruia îi “oferise” câteva milioane de euros (un mizilic!) si pe care-l acuza de manipulare în scopul de a-i “stoarce” cât mai multi euros! La proces, actul de acuzatie a început cu anul 2007, când “Fat-mumos cantonez” (nu din China, ca orezu’!) a abordat-o pe Susanne, maritata, 3 copii, pentru prima-data, undeva în Alpii austrieci. Dupa câteva saptamâni de vrajeala insistenta din partea “tzapului helvet” care-i repeta de zeci de ori/zi “ich liebe dich!”, se dadea “mare scula”(dovedit fara bascula!) si promitea Susannei “the best sex ever”(hellooo!), tipa a acceptat o relatie cu Helgu’, dupa ce-o “aburise”, ca s-o impresioneze ca era “consilier special guvernamental, agent de pace”=a peacemaker ca George Clooney în filmul cu-acelasi titlu, unde juca si Marcel Iures, ca-si pusese viata-n pericol de mai multe ori prin “zonele de razboi”! Imaginatie deliranta de fanfaron: în realitate era doar un banal traducator, fara vreun merit personal, cum în Elvetia se vorbesc deja 3 limbi: franceza, germana, italiana.

Motto-2:”nu trage(-ti) într-o ambulantza!” – expresie franceza, titlul unei melodii de-a lu’ Françoise Hardy…

Precizare: mitomania e o patologie de domeniul psihiatriei (mania=nebunie), un mitoman minte cum respira, caci minciuna i-a devenit “oxigen”. Traieste într-o lume complet paralela cu cea reala, si-a creat propriul univers. Un mincinos cronic, inconstient si incurabil care-si inventeaza alta viata, adesea complexat, vanitos, pervers, inclusiv cu membrii familiei sale (daca are!), incapabil sa realizeze o secunda ca-i prizonierul minciunilor sale, de cele mai multe ori, se da singur în gât, cade-n propria-i capcana. Disperat si panicat la cea mai mica alerta de-a fi descoperit si denuntat, supravietuieste cu o angoasa permanenta, iar daca simte ca-i fuge nisipu’ de sub talpi, cauta-n nestire si gaseste alte “gogosi”, mai enorme, continuând sa creada în “realitatea” lui. Fuge de-adevar ca vampiru’ de usturoi sau dracu’ de tamâie! Inutil de-a încerca o afirmatie evidenta, logica, concreta, clara si limpede, “common sense” pentru restu’ lumii: (va) refuza tot-tot, (ne) va contrazice cu vehementza, convins ca noi suntem “plutasii”, iar el e unicul detinator al adevarurilor absolute si universal valabile! Mi-am reamintit de-un mitoman francez care a reusit prin anii-’90 sa-si însele sotia, cei 3 copii, rude si tot anturajul peste 10=zeci ani în care s-a “dat” drept “medic fara frontiere”! Dupa ce-a fost dat în vileag, a aterizat fortat (sic!) într-un spital de psihiatrie, unde a continuat sa le relateze “colegilor” de sectie câte vieti salvase în Africa si cum fusese felicitat personal de sefi de state africane! În general, mitomanii sunt “dangerosi” pentru ei-însisi, când si daca au scurte clipe de luciditate…

E cazul acestui Casanova de 2 centime de franc elvetian! Dupa deliruri si scenarii repetitive, tupeistu’ i-a solicitat Susannei 7=sapte milioane de euros cica pentru un incident-aiurea petrecut în USA, unde ar fi accidentat o fetita, ramasa paralizata, ai carei parinti i-au cerut aceasta suma pe care evident ca “dom’ consilier” n-avea de un’ s-o plateasca! Frau Klatten s-a oferit sa-l ajute, i-a trimis suma respectiva, în bancnote de 500 euros, naiva tot nu realizase în ce “cuib de viespi” nimerise! Ultima “cerere” a mitomanului-manipulator si escroc(pleonasm?!): i-a sugerat ferm miliardarei sa-si paraseasca sotu’ si sa transfere pe un cont 290 milioane de euros ce i se cuveneau ca ex-sotie! Susanne s-a trezit brusc la realitatea generala, a priceput, în sfârsit, ca Helgu’ era interesat doar de milioanele ei si l-a “spamuit” definitiv! Casanova flituit ca un paduche lat a decis sa se razbune miseleste, via un santaj de gainar cu amenintarea ca-i va trimite câteva poze si filmuletze cu ei-2, realizate evident fara acordul ei! Îi propune un “deal” financiar (what else?!): 49 000 000 euros sau “forwardarea” mizeriilor catre sot – pe care Susanne îl pusese deja la curent -, presa si grupurile unde era actionara! Femeie curajoasa si determinata, Susanne nu s-a lasat intimidata de-acest “Sgar-bi-cisnic”, l-a dat în judecata pentru santaj si escrocherie! În 2008, escrocul sentimental si financiar a fost arestat în Austria, iar la proces, alte 3 femei “înstarite” au depus marturie împotriva lui, cu dovezi quasi-identice celor prezentate de avocatii Susannei: neica-madular moale fara cojones se folosise de-acelasi “modus operandi” cu altele si a cazut în propria-i plasa! Deh, o zicala româneasca sustine ca “ulcioru’ nu merge de (prea) multe ori la apa!”, se mai sparge, ba chiar se face praf si pulbere, irecuperabil! Un alt efect-bumerang ce nu da gres niciodata, asa cum am mai mentionat într-un post de-anu-trecut…

So, Achtung! Aviz amatoarelor de “casanovi-mitomani”, patetici papagali, care promit “marea cu sarea” sau “Luna de pe cer”, chiar daca unii sunt inteligenti, cultivati, “generosi”, “buni ca pâinea calda”! Ultimul exemplu e francezu’ Christophe Rocancourt, recent condamnat în Franta la 8 luni de închisoare, dupa 5 ani deja efectuati în USA pentru santaj si escrocherie, ba se prezenta uneori ca “fiul ascuns” al Sofiei Loren! Deci: o viata de minciuni în lantz, un cerc vicios, (ca) o partida de poker, uneori cu “full” de popi, în final o cacialma ca si el!

Je t’aimais, je t’aime, je t’aimerai…

motto:

soarele meu
astru înaripat
peste sufletul meu…

soarele meu
astru incandescent
peste visele mele…

soarele meu
astru de miere
peste pielea mea…
- – -
Iubirea mea însorita,

si azi razele tale-mi patrund toti norii presarati pe cerul meu si datorita TIE, radacinilor tale adânci, solide, pamântul meu fertil prinde viata, oferindu-ne roadele de care ne bucuram neîncetat. Glasul tau cald, melodios îmi da aripi de rândunica islandeza determinata, capabila sa parcurga mii de kilometri intercontinentali cu perechea ei. Lumina-ti laser îmi încalzeste trupul, sufletul si oceanul de vise împlinite… Mi-esti unica providentza si oxigen vital, înger si poem, orizont si curcubeu, miracol si extaz magic…Te intuiesc, te desenez, te “traiesc” în fiecare gând pulsat direct spre inima… Toate obstacolele si barierele au disparut din calea noastra, teama s-a evaporat, lasându-ne acea dorinta viscerala comuna de-a ne iubi si-aceeasi pofta fierbinte, “nebuna” de-a transforma iubirea-n dragoste plina de secunde de eternitate… Datorita TIE, voi fi atins pragul iubirii-pasiune ce exista si va dainui ca dubla-ti stea-Antares… Prezentul si viitorul nostru au doar un trecut de iubire, de daruire totala.

Te iubesc, Soarele meu senin, à la vie, à la mort…

 

Râsul e uman, sanatos, gratuit: un anti-stress si-un antideprimant natural… :-)

… ca si mersu’ pe jos zilnic, între 30-45′, pe care-l practic de multi ani…

Jules Renard zicea cam asa: “Ce conteaza fericirea daca nu ai bucuria! Suntem pe-acest pamânt ca sa râdem, deoarece nici în purgatoriu, nici în iad nu vom mai râde, iar în rai, n-ar fi nici convenabil, nici politicos!”

Genialul Boris Vian, care a decedat la 39 ani, afirma ca “umorul e politetea disperarii…”. Cred ca uneori e adevarat! Dar e si-un condiment de care avem nevoie zilnic, mult mai sanatos decât sarea, piperul sau ardeiul iute! De ce sa traim cu spiritul serios, trist si mintea absorbita de probleme ce au cel putin o solutie prezenta sau viitoare?! De câte ori zâmbim sau râdem ne simtim bine, usori ca o pana purtata de vântul cald ce bate-n regiunea mea, “le vent d’autan”, iar dupa 3-6 zile ploua!… Revin la “a zâmbi” si/sau “a râde”. Calatoresc periodic “par avion” si-mi amintesc de-un aterizaj normal, banal. Toti pasagerii asteptau sa coboare, dar “coada” nu înainta, deoarece existau dificultati de instalare a nacelei de debarcare! Dupa vreo 15′, usa s-a deschis, iar comandantul de bord a anuntat: “Doamnelor si domnilor, va dau o veste excelenta: nacela-i instalata, scuze pentru întârzierea independenta de vointa noastra, probabil ca angajatii respectivi erau la aperitiv sau la siesta, deci va rog sa începeti debarcarea. Si-o veste mai putin buna: nu va mai tinem ‘ostateci’, suntem obligati sa va eliberam imediat!” Evident ca toata lumea a zâmbit, desi unii erau în tranzit si grabiti sa prinda alte zboruri…
- – -
Ajung acas’ si-mi consult emailurile, dintre care unul de la o prietena muziciana (violonista): “hey, iata data concertului anual de care ti-am pomenit deja, cu precizarea ca-i pentru amatorii de note muzicale false (sic!), dar cu bucurie de viata=la joie de vivre si cu umor la purtator!” I-am raspuns imediat, zâmbind la mesajul ei haios, mucalit, ce mi-a readus în minte o calatorie scurta în TGV de la Bordeaux încoace, unde asistasem la un seminar despre vinuri (what else?!), cu 2 colegi. Unul dintre ei s-a dus la baru’-TGV-lui ca sa se racoreasca cu o bere, admirând peisajele ce defilau cu o viteza “aeriana”: 300kms/h! Barmanul, un creol-antilez vesel, semana cu Harry Belafonte si facea glume cu toti pasagerii… J, colegul, i s-a adresat: “o bere, va rog!”, barmanul l-a fixat cu o privire serioasa si l-a întrebat sobru, dar retoric: “Domnule, va rog, cum doriti sa fie berea dvs: rece-rece si delicioasa?” – izbucnind într-un râs molipsitor pe care l-am auzit toti… Ca si cum berea s-ar bea calda si “ne-potabila”!

Bucatzele de umor simplu, usor, “ieftin”-gratuit, de glumite zilnice, de nimicuri-mizilicuri, toate acestea “ne fac ziua”, cum ar zice anglofonii, ne bucura si-i suficient! Pentru restu’, vom vedea mai târziu… Un creol mai celebru decât barmanul din TGV ne încurajeaza sa glumim, sa râdem, înainte ca ceru’ sa ni se prabuseasca-n cap…

P.S. in si off-topic: à propos de condimente, apreciez pastele sub toate formele, dar… nu cele banale! Obisnuiesc sa adaug de fiecare data acea “touche personnelle”: legume rare, chorizo-picant, brânza de capra, roquefort, felii de piept de pui afumat, ciuperci chinezesti sau japoneze, boabe de porumb, pudra de scortisoara sau migdale, etc… si mereu ulei de masline! Bon appétit!

Montpellier, Méditerranée, flamands roses, cigogne, poissons… (Melanie)

This slideshow requires JavaScript.

Fetelor, ce va exaspereaza cel mai mult la un barbat?… (Melanie)

Motto:”The perfect man exists… Why are you so desperate?! There is such a thing as perfect and it’s out there…”(“The Perfect man”) – aiurea!

N.B. Stim ca perfectiunea masculina, ca si cea feminina, NU exista, asa ca orice asemanare cu persoane reale, existente, cunoscute nu-i întâmplatoare, ci extrem de intentionata… Deci, voilà de vedeti, daca traiti deja-n cuplu, cu precizarea ca lista e departe de-a fi completa…

1) E înca mamos-rau?… e genu’ ala care n-a taiat nici la 30-40-50 ani cordonu’ ombilical si care-o suna pe “mamica” în fiecare zi(seara)?… ba dânsa poseda si-o cheie de la casa (apart) si poate debarca oricând la VOI, far’ sa se anunte-n prealabil?!… daca-i asa, n-aveti decât sa va aranjati cumva, încât socrella sa soseasca la voi acas’ taman când sunteti “pe aparate si-n actiune”(sic!), pe canapeaua din sufragerie, vizibili cum deschizi usa de la intrare!
===
2) îi place “forbalu’”?… nu se dezlipeste din fatza tembelizorului chiar si-atunci când e un “meci” oarecare? tzipa, urla, bea bere si poarta tricou’ ala vargat, oribil al echipei lui preferate?… Daca vrei sa-l calmezi si sa-l “vindeci”, nu mai cumpara bere, spune-i c-ai uitat (sanchi!), da-i impresia (iluzia!) ca meciu’ ala te intereseaza în mod special (sanchi-bis!), comenteaza toate fazele ca o morisca, cu expresiile lui, urla din toti bojogii si… o sa vezi ca data-viitoare va merge sa vizioneze meciuri la prieteni burlaci sau cu partenere absente!
===
3) e neglijent, neatent, un “lasa-ma sa te las”, fara bun-simtz elementar?… adica atunci când faci un dus, hop si el, calare pe chiuveta sa-si taie unghiile de la picioare? lasa usa “toaletei” deschisa si scuipa-n nestire când se spala pe dinti? haoleu, câta “finete”, cât “rafinament”… Încearca sa-l surprinzi în asemenea momente si sa i-o zici direct, fara ocolisuri inutile, far’ sa-l faci nesimtit sau “neam-prost din s¤la strâmba”! Adauga fraza “ucigatoare”(pentru el!):”daca te mai vad si te mai aud facând alea-alea, poti sa zici adio dorintei si chefului meu de-o partida de amor torid cu tine! Prefer un dus rece!” – daca (nici) acest argument nu-i convingator, schimba-ti parteneru’!
===
4) sforaie neîncetat, de duduie toata casa, si nu poti închide un ochi toata noaptea, de-ajungi obosita-moarta la servici? cum, s-au “plâns” si vecinii?… ciupeste-i nasu’ cu un cârlig de rufe(metalic, nu de lemn sau plastic!), întoarce-l pe burta, suprima-i vinu’ seara si… daca refuza sa colaboreze, recurge la santaj cu amenintarea ca vei face camera separata, plus argumentul de la n°3…
===
5) cum se îmbraca zilnic si-n weekend-uri?… ca popa din carti sau ca la “carnavalu’ chiciului”?… poarta tricouri imprimate cu reclame din anii-70-80? Mda, dincolo de jenant, de penibil! Propune-i sa mergeti la cumparaturi împreuna, prin magazinele ce l-ar putea interesa si înainte de-a pleca, arunca-i toate “tzoalele” la “haine vechi” sau întreab-o pe femeia de servici daca le vrea pentru rudele de la tara, ca sa munceasca ogoarele si gradinile cu ele!
===
6) refuza repetat si categoric sa te însoteasca undeva cu prietenele/prietenii tai?… îti invoca pretexte debile gen: ca-i obosit, ca-l doare capu’, etc, bla-bla si-n final, îti sugereaza sa te duci fara el, doar esti libera sa procedezi cum vrei, nu-i asa?! NU, nu-i “asa”! N-ai decât sa-i mentionezi ca de câte ori te-afli undeva fara el, atragi toti barbatii prezenti ca un magnet, te curteaza, unii foarte insistenti, cum esti singura, te cred celibatara, deci disponibila! Cre’ca nu va ezita sa te acompanieze data-viitoare si pe Luna, daca vrea sa te pastreze!
===
7) e dezordonat, “bordelic”?… de-ti vine sa-i pui sosetele ratacite prin baie sub nas? la fel chilotii si maieu’ ce zac în juru’ patului? te-asteapta sa le-aduni, sa le-aranjezi sau sa le spui la spalat, ca si cum i-ai fi “femme de ménage”, nu sotie sau partenera de viata? Hummm, o sugestie testata cu succes de-o amica: angajeaza o “menajera”, sa nu fie prea sexy, eventual ne-epilata, de preferintza nimfomana fara complexe… cauta un pretext serios ca sa dispari, lasa-i împreuna si… nu reveni acas’ decât dupa vreo ora! Eh, daca nu te va “implora” sa strânga, sa curete, sa aranjeze el-însusi, repeta faza cu-aceeasi tipa, pentru câtiva euros-n plus, “merita”!
===
8) îti face adesea observatii despre comportament si atitudine, atât (în) public, cât si-n tête-à-tête?… aha, deci se crede “Mister Perfect” si-si începe frazele cu “eu…”? dar e un ciufut insuportabil, egocentric, nesuferitu’! Te critica despre orice nu faci ca el si de câte ori conduci, îti da lectii, sfaturi, sugestii nesolicitate, doar asa ca sa se afle-n treaba, ca si cum ai avea 5 ani, nu 35-45-55? Ca sa-l potolesti, doua metode la alegere: cea blânda ar fi sa-i propui volanu’ dupa ce te-a tocat la neuroni minunte-n sir, iar cea dura-soc, sa-l lasi pe-o parcare (de preferintza pe autostrada!) ca sa mediteze lung si adânc la atitudinea si comportamentul lui!
===
9) se holbeaza dupa toate tipele care trec pe lânga voi de câte ori iesiti împreuna?… te tine de mâna, de talie sau de umar, dar se chioraste dupa altele vânatoru’-mascul feroce nesatul?… da-i apa la moara, foloseste-ti imaginatia, exagereaza cât poti despre aspectul tipelor alea “traznet”, nemaipomenite, “bune”, samd… imita-l, uita-te si extaziaza-te la si dupa toti tipii care va ies în cale!
===
10) cum, aveti copil/copii si nu te-ajuta cu/la nimic în casa, face pe musafiru’?… toate-s pe umerii tai, nu poti conta pe el cu nimic? – specia asta de macho înglobeaza probabil toate trasaturile pomenite pân’-aci… stii ce? intra-n greva generala, cel putin o saptamâna, ca sa aibe timp de-a constata “daunele” si amploarea lor, iar daca greva va fi fost zadarnica, prelungeste-o…
- – -

 

Toyako, Hokkaido, Japan (Melanie)

Aici s-a tinut întâlnirea(summit)-G8, în iulie-2008, la care au participat: Nico-Sarko, Angie Merkel, Berlusconi, W-tufis, Medvedev, Gordon Brown, Harper si Fukuda…

Mancarea preferata

Îmi plac farfuriile albe, simple, combinația de culori și arome din orice preparat, de la legume la paste, cărnuri de orice fel, bunul simț și deschiderea la nou, să nu fii încorsetat în prejudecăți culinare. Dar să confunzi caperele cu castraveții murați la gust, c-am auzit-o și pe asta, sau să te strâmbi că nu-ți place până nu ai simțit aroma? Imi plac farfuriile de lut cu ciorbă de peste, servită în buza apei, mai mult, nu protestez dacă mănânc ciorbă de pește, salată de icre, chiftele din carne de pește, pește la cuptor, grătar, pane, zile la rând, în Delta, cum poate sa fie mâncarea ta preferată cartofii pai cu grătar când ai pește în atâtea variante, e “subterfugiul” tău cu care nu dai greș? Dac-ai să mergi în Grecia, ai să comanzi dolmades, știu, te știu, iar la tzatziki ai să-I găsești minusuri în comparație cu cel păpat acasă, în România. Mă macină cum gătești “mâncarea preferată” când nu-ți dai jos inelele și nu-ți prinzi părul, ahhh, mă surprinde mereu cultul tău pentru macră, refuzând legumele, fructele, te confrunți c-un orgasm papilo-gustativ la ciupercile umplute cu brânză, la grătar, care nu lipsesc de la nicio terapie de grup prin gătit, dar să știi că m-am săturat de ele, de ignoranță. Știu exact care e mâncarea ta preferată. Și nu numai. Îmi placea cândva să mănânc cu niște oameni, mai pe la începuturi…., am crezut că și lor, nu ar fi fost mai bine să fi rămas la o cafea?
Mai știu că e acolo un suflețel ce se stinge pe zi ce trece, luat în derâdere pentru salate, tabbuleh, pentru șofran, nucșoară și anason stelat…. și care oftează când se deschide frigiderul pentru macră la mic dejun, prânz și cină, zi după zi. Mâncarea preferată e …. dar să ne mai punem pofta-n cui!

Raluca

Momente esentiale… (Melanie)

Exista momente asemanatoare unor configuratii spatio-temporale legate de identitatea noastra, unde putem trece “dincolo”, într-o alta dimensiune. Acolo ne-amintim de acele clipe esentiale, pozitive din viata, pe care le “stapânim”, considerându-le concepte de supravietuire, imposibil de negat, din care am învatat ceva (înca) util pentru prezent si viitor. E formidabil sa realizezi ca negativul a fost ars si îngropat definitiv în cimitirul trecutului, ca nu te-atinge, nu te influenteaza, nu are nicio consecintza asupra ta. Ca accepti, asumi orice, fara a dispera si-a deprima, ca-ti acorzi TIMP personal, ca te gândesti (si) la tine, ceea ce nu-ti ia, nu-ti stirbeste nimic din legendarul altruism. Bucurii si placeri simple îti însenineaza ziua (sau seara), dupa ce vei fi aplaudat un artist cu o voce exceptionala sau dupa o cina delicioasa, rafinata în compania unor persoane dragi, esentiale vietii tale… În câteva secunde, ai impresia ca Universul îti apartine, ca orice plan sau proiect e realizabil!

Discutam aseara la telefon cu o prietena-US despre astfel de momente esentiale din viata noastra si despre cele viitoare, ce-mi vor purta pasii spre alte meleaguri neexplorate… si uite-asa, mi-au revenit în minte unele din trecut. Îmi place sa “învatz” locurile si orasele pe care le vizitez. Pe jos, atunci când îmi sunt complet necunoscute. Si dupa ce am facut cunostintza cu ele, închid ochii ca sa le simt pulsul si sa le iau cu mine, fixate solid pe retina via memoria-mi vizuala. Exista unele orase ce se lasa “învatate” mai bine, mai rapid si mai durabil decât altele, care ramân obscure, caci prea “încarcate”, prea simple sau prea banale. Nu-ti inspira mare-lucru, nu te fac sa visezi. Uneori, dupa 2 zile într-un loc sau într-un oras m-am simtit atât de bine, încât aveam senzatia ca-mi apartineau si ca mi-erau propriul “regat”. Mi s-a întâmplat cu altele ceva straniu: imposibil sa le “învat”, ca si cum pasii mi-erau refuzati ca sa le strabat, indiferent ce-as fi facut! Astfel de locuri ma atrag, tocmai pentru ca nu se lasa cucerite, ocupate, dominate, ramân libere si independente! Dar pline de-o generozitate înnascuta: ne ofera imagini si vise minunate, parca sosite dintr-o alta epoca, dintr-un alt timp si-alta dimensiune… Primul a fost Paris, bineînteles, loc aparte. Apoi Londra si Praga, urmele pasilor mi-au ramas înca pe-acolo, ca si la Edinburgh, Bruxelles, Amsterdam, Copenhaga, Göteborg, Bergen, Valencia… Lista-i deja lunga si se va alungi-n curând cu alte momente esentiale, cum îmi place sa zbor, cu nerabdarea si speranta de-a fi “un peu plus près des étoiles…”

Șevalet

Reblogged from Cuvinte Răvășite:

Dezbracă-te iubito, vreau să te-așez Într-o poziție artistică, harul să ți-l pictez Așează-te pe scaun, întoarce-te în umbră puțin Vreau culoarea strălucirii pe sâni să obțin Lasă-i mângâiați de amurg, nu-ți fie rușine Suntem doar noi, eu, el și cu tine Chiar îmi pare că-s dornici și s-au îmbujorat În vârfuri, acolo unde-i sărut când mă îndemni la păcat Rotundul lor tandru lasă-l să curbeze ale apusului dorințe E vă pictez, dar simt încolțind ale geloziei semințe Strânge-ți coapsele doar cât privirea s-o rătăcești A celui ce-ți va privi tabloul uimit de cât de frumoasă ești Nu le dezvălui taina, eu voi umbri locul cu tonuri închise Lasă-ți doar pântecul expus către admiratorii de vise Cuprinde-ți genunchii în palme și ascunde-ți chipul sub al pălăriei rever Între brațe să-ți tremure sânii, ochii privitorului să fie orbiți de mister Aproape am terminat, mai trebuie să reproduc idilica noapte Ce așteaptă să ne picteze culoare intensă, plina de șoapte.

Patul îi va fi șevalet, tu pânză curată Iar eu pensulă și culoare peste tine turnată.

"Blue Valentine" - 2010

Reblogged from fructitza:

“In my experience, the prettier a girl is, the more nuts she is, which makes you insane.” ii spuse Dean lui Cindy, undeva la inceputul relatiei lor. Si se pare ca vorbele lui s-au adeverit…Ea, Cindy, o tanara frumoasa il cunoaste intamplator pe Dean iar intre ei incepe o  poveste de dragoste. Se si casatoresc iar viata decurge linistit alaturi de fetita lor, Frankie.

Read more… 316 more words

Obiceiuri de Paște. In Ardeal

Reblogged from Hapi. Riverwoman:

• 
• 

Locația: la țară. Bunica ma îmbrăca frumos si mai „cicăzea“ câte-un colț rebel la fața de masă sau la lucrusoarele de pe oglindă, pana venea momentul sa mergem la Inviere. Alegeam cele mai frumoase ouă ca sa le ducem la biserica : pentru ciocanit si unele pentru a fi sfintite. Eram sigura ca exact în acea seară, acum 1990 de ani Iisus înviase din morți.

Read more… 519 more words