Tag Archives: literatura

Adrian Suciu despre ”Mitologii amânate” | Eu, Petria. Şi literatura mea

Adrian Suciu despre ”Mitologii amânate” | Eu, Petria. Şi literatura mea.


Povestea vântului (via Rokssana’s Blog)

– e vremea unei noi poveşti! – da, Tina! în seara asta voi depăna povestea vântului … – are şi vântul o poveste ? – desigur, iat-o ! … când lumea s-a făcut, peste frumuseţea ei se aşterneau doar lumina sau întunericul … şi oamenii credeau doar ceea ce vedeau când era lumină, deşi nu pe toate le înţelegeau. nu pentru că nu puteau, dar nu aveau răgazul necesar, pentru că după scurtul popas de lumină, peste toate se aşeza mereu întunericul … … Read More

via Rokssana's Blog


Gabriel Garcia Marquez (via Rokssana’s Blog)

  'Spune intotdeauna ce simti si fa ceea ce gandesti. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea dormind, te-as imbratisa foarte strans si l-as ruga pe Dumnezeu sa fiu pazitorul sufletului tau. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea iesind pe usa, ti-as da o imbratisare, un sarut si te-as chema inapoi sa-ti dau mai multe. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand voi auzi vocea ta, as inregistra fiecare dint … Read More

via Rokssana's Blog


strada (via Rokssana’s Blog)

strada nici o emotie nu mai am poemul acestei strazi cunoscut de el ti-l amintesti incepusem sa-l scriu acum vreo cativa ani ridicam un turn puneam caramida pe caramida mortar caramida apoi asezam testamentul venea fara graba la prima vedere misterios incercam sa locuiesc doar in palma. locul micut respira din greu pentru noi ne ascundeam la inceput de pietre curiosi cu moacele lor hidoase apoi am invatat sa ne tinem de mana pe strada tecuci intind mana … Read More

via Rokssana's Blog


Sunt zile (via Rokssana’s Blog)

Sunt zile in care este atat de greu sa te exprimi! Sunt zile in care pare imposibil sa fii inteles. Ah, nu de necunoscuti sau de straini, ci tocmai de aceia care-ti sunt apropiati, de cei pe care-i iubesti si te iubesc, sau cel putin asa spun ei, de aceia care fac parte din viata mea si din cotidianul intim. Sunt zile in care ceea ce spun te tulbura, ce aud eu imi da … Read More

via Rokssana's Blog


Răzvrătitul (via Lumi Nebune)

Răzvrătitul … asta ca să nu se îndepărtăm prea tare de topicul blogului şi anume al celor care se revoltă. Dar ia spuneţi-mi, aţi citit dumneavoastră pe musiu London? Jack London! Yup, e-un american faimos. Poate nu în zilele noastre, căci lumea nu prea mai citeşte, dar în zile demult apuse a fost şi el… A scris London ăsta nişte nuvele fantastice, dragii mei (asta dacă e să-l imităm pe mr. Piersic Sr.)! Şi nu numai nuvele, ci şi nişte romane extraordina … Read More

via Lumi Nebune


Palidă umbră (via Rokssana’s Blog)

Palidă umbră, care mister Unul spre altul mereu ne-atrage? Vrem de sub farmec a ne sustrage Şi dăm de-aceeaşi forţă de fier. Palidă umbră, care mister? Fost-am vreodată îngeri frumoşi Uniţi pe-albastrul largului spaţiu? O voluptate fără nesaţiu Ne face ochii mai luminoşi. Fost-am vreodată îngeri frumoşi? Sau împreună ars-am în iad? Coboară-n suflet de-ţi aminte … Read More

via Rokssana's Blog


intreaba-ma orice (via Rokssana’s Blog)

intreaba-ma orice Nevazatorul e mult mai performant in a gasi cai senzoriale inlocuitoare decat misteriosul care trage prea multe draperii peste viata lui, in fata celor apropiati. Semnul intrebarii este semnul evolutiei.. Tatuajul e acolo pentru ca femeia vrea sa se stie un detaliu din viata ei, e acolo pentru ca i-a picurat din suflet cerneala cu care a fost facut si durerea pe care a simtit-o i-a fost ofranda.Tatuajul cu care a ramas, chiar si dupa ce cu El…nu, … Read More

via Rokssana's Blog


Recunoaşte-ţi Spiritul (via Rokssana’s Blog)

    Această lecţie este simplă: tot ce trebuie să faci este să îţi recunoşti propriul spirit interior. Dacă vei urma acest pas, îţi vei cunoaşte adevărata esenţă: aceea de spirit divin şi de copil al lui Dumnezeu. Scopul acestei etape este de a te ajuta să faci deosebirea între eul tău fals (egoul) şi sinele tău autentic (spiritul divin), ajutându-te să îţi accepţi astfel adevărata ta … Read More

via Rokssana's Blog


mananca,roaga-te,iubeste (via Rokssana’s Blog)

mananca,roaga-te,iubeste A avea un copil e ca si cum ti-ai face un tatuaj pe fata. Inainte sa te bagi in asa ceva, trebuie sa fii absolut sigura ca asta vrei. Cumparasem casa abia cu un an in urma. Nu eu am vrut-o? Nu mie imi placuse asa de mult? Atunci de ce bantuiam noapte de noapte, jelindu-ma ca o Medee? Il iubeam si-l uram in aceeasi masura. Nu puteam sa-l trezesc pentru a-i vorbi despre suferinta mea – la ce bun? Trecusera deja luni intregi de cand incepusem sa ma … Read More

via Rokssana's Blog


Viata, viata, legata cu ata (via Rokssana’s Blog)

Viata, viata, legata cu ata Momentul cand iti dai seama ca n-ai avut pe cine sa iubesti intr-o viata inseamna inceputul agoniei sufletului, agonie ce se reflecta mai intai intr-un cenusiu amorf al ochilor – ei imbatranesc primii – intr-un rictus al gurii, pe care-ti trebuie mult exercitiu in oglinda pentru a invata sa-l ascunzi. Aceasta agonie sufleteasca se reflecta intr-o imbatranire fizica brusca. Descoperirea asta, a vidului unei vieti, te schimba de azi pe maine ca tre … Read More

via Rokssana's Blog


De-Amor, De-Amar, De Inima Albastra (via Rokssana’s Blog)

De-Amor, De-Amar, De Inima Albastra Sunt momente in viata cand te miri ca nu ti se opreste inima. Cu sau fara speranta, iubirea-l infrumuseteaza pe om. E o mare experienta sufleteasca..Sa stii ca-n dragoste nimic nu e mai frumos decat inchipuirea. De multe ori..de prea multe ori, realitatea e plina de fisuri.. In om se strang vorbe nerostite, ganduri carora nici n-ai sti sa le dai un nume, lacrimi neplanse la vremea lor, care deodata vin ca o apa umflata de ploaie, revarsata peste … Read More

via Rokssana's Blog


Braţul promis (via Rokssana’s Blog)

Braţul promis Cînd totul se termină, ce mai rămîne? Amintirile, nişte antropofage graţioase manipulează timpul cu nonşalanţă manipulează visele şi sîngele ademenesc inima în camere întunecoase şi reci în care se aud cele mai înnebunitoare muzici care s-au inventat vreodată. Ce mai rămîne cînd totul se termină, mai rămîne ceva? Amintirile nu mai folosesc de mult la nimic însă nu le poţi lăsa singure trebuie să trăieşti împreună cu ele, pînă la capăt aşa cum te … Read More

via Rokssana's Blog


despre ferestre (via Rokssana’s Blog)

despre ferestre Rareori ferestrele înţeleg ce se întîmplă în jurul lor: ele se deschid larg, cu aceeaşi melancolică nonşalanţă răsăriturilor de soare, ca şi sinucigaşilor cu rău de înălţime. Se întîmplă însă uneori ca ferestrele să înţeleagă prea bine ce se întîmplă în jurul lor, şi atunci totul se schimbă. Este o prejudecată că numai oamenii, animalele de casă şi farfuriile zburătoare se pot arunca de la fereastră. Atunci cînd transparenta disperare le devine i … Read More

via Rokssana's Blog


Să nu mă părăseşti (via Lumi Nebune)

Să nu mă părăseşti Dacă scopul lui Ishiguro prin această carte a fost să intrige, să te facă să-ţi doreşti să strigi, să te revolţi şi să-ţi pui întrebări asupra veridicităţii jegului uman, a reuşit. Oare chiar e posibil aşa ceva, oare suntem în stare ŞI de asemenea atrocităţi? Cartea descrie perioada postbelică, o eră a ştiinţei şi medicinei. Dacă până atunci oamenii trebuiau să-şi accepte soarta şi bolile incurabile, venise şi momentul în care să trăiască linişti … Read More

via Lumi Nebune


numele lui Pantazi (via Saboteur)

imi tarsaiam ruina pe Academiei. simtisem si eu, ca Nobunaga la Tedorigawa, cat de amar e gustul infrangerii. cautam ceva inaltator care sa ma desprinda din baltoaca crescuta in urma deschiderii stavilarului. ma opresc la un buchinist. cartea am gasit-o intre un tratat despre duel si o monografie a Targovistei. Dudescu, ca toate marile case, dupa cum observa Mateiu, a sfarsit printr-un Constatin. mama acestuia, Anita, "podoaba a blandetii", era f … Read More

via Saboteur


MJK catre NAB. 4 (via Saboteur)

eu am arborat coroana comtală și desfid pe toți   Din București Miercuri, 16 noiembrie [1906] Dragă Amice, Am primit de la tine o scrisoare care mi-a făcut o plăcere enormă. Credeam că mă uitaseși, că plăcerile Parisului , răpindu-te în vârtejul lor, te-au aruncat peste o Manon, peste o Marquisettă. De când ai plecat tu, am avut o serie întreagă de neplăceri, mai ales politice. Cabinetul s-a remaniat, Dissescu a intrat în cabinet. M-am propu … Read More

via Saboteur