Pelicani & “nisipari”(sandpipers), Sanibel Island, Florida…

zbor spatio-temporal…

motto:”et si tu crois que c’est fini… JAMAIS!”

îti sunt vulcan în eruptie,
val-tsunami devastator,
vârtej ce te-ameteste,
ce-ti patrunde sufletul si trupul
torturate de dorul meu…

esti un semn de-ntrebare,
un amestec de contradictii,
de adevaruri biblice…
sunt un semn de exclamatie,
dominata de vocale,
de sentimente,
de mii de dorintze pe centimentru’-patrat,
între sâni si coapse…

mi-am luat zborul de egreta
din Everglades
spre aceleasi meleaguri dragi…
te survolez,
planez deasupra inimii tale,
cu viteza luminii-jad,
laser ce-a depasit-o pe cea a sunetului,
cu tacerea-mi argintie…

respir iubire,
dragoste,
pasiune…
sunt numai a ta,
fara sa-ti apartin,
îmi ondulez aripile,
sparg linistea-mi de plumb,
ma-ndrept spre clipele sublime:
“la petite mort” e vesnicia noastra…
m-ai învatat sa zbor,
cât mai sus,
dincolo de altitudinea permisa,
de unde te-adulmec ca o pantera-nfometata,
îndragostita,
cu pofta de TOT-TINE…

e perioada uraganelor:
“dupa noi, potopul?!…”
nu, doar un cuplu de “nisipari”(sandpipers),
culcati, lipiti pe plaja umeda,
dupa mareele zorilor,
pe care ai scris:
TE IUBESC…

===

Céline Dion & Garou – sous le vent… recunosc si-admit ca am o slabiciune pentru artistii “chebecosi”… minunate versuri:

St-Pete, Florida & Dali Museum, situated One Dali Boulevard…:-)

This slideshow requires JavaScript.

Wonderful St-Pete(rsburg), Florida, May-2012…

This slideshow requires JavaScript.

St-Augustine, Florida: I love Tedi’s list…:-)

I love America si-ai sai autohtoni curajosi..:-)

. .. de ce? pen’ca nu le e teama de nimeni, de nimic, inclusiv de ridicol, penibil, kitch! Am petrecut ziua la Sarasota, oras artistic, considerat cel mai “cultural” din Florida(O.K.!), statiune balneara(évidemment!), unde au loc evenimente culturale, ca festivalul filmului(a fost în aprilie, echivalent al celui de la Sundace, Utah, organizat de Bob Redford, opera, balet, spectacole diverse… Centrul istoric are cam 1km2, dar modernul îl va fi depasit deja! Am lasat masina la “marina”(bayfront) si-am parcurs vreo 8kms pe jos(what, r u out of your mind?!) între dowtown si John Ringling Museum. M-am amuzat sa observ placile de imatriculare, care mai de care mai originale, dar atât de americane, alaturi de care placa Chrysler-ului închiriat pe care scrie: Florida-sunshine state, sub doua portocale, pare de-o banalitate banala(sic!), europeana! Cei care au calcat solul amerloc(Hi coolnewz! ), stiu ca poti avea orice înscris pe placa, deci iata câteva exemple zarite azi: screw ya smokers(I did like that one!); Jesus saves and I withdraw; In God we trust, all the others pay cash; kissimmee, etc… În centru’ exista un cerc(roundabout), din care pornesc 4 bulevarde(avenues), iata numele lor: ananas, portocala, lamâie si nuca de cocos! Câteva restaurante sau baruri: the bullet hole, sexy man roll, crab trap, white store-black market! Americanii adora denumirile exotice, în general si pe cele franceze în special, so classy, intellectual&hot!): c’est la vie, sur la table(sic!), Paris café, ma boulangerie, samd… Only in America!

La muzeu, un dialog supra-realist, amical, simpatic, mucalit între casiera(cu accent sudist!), peste 70 ani(very common in the US!) si mine:
- Hi, good mornin’!
- Hi gorgeous, how ya doin’ today?
- good, thank you!
- oh, r ya from “Kwebeck”(sic!), honey?…
- nope, try again!
- Europe, right? O.K. where r ya from?
- yep, Europe left(wing!) from the Socialist Republic of France! You know that country where we eat “freedom fries”, not French fries like you, guys! So, no copyright, but copyleft! Am crezut ca se va sufoca de râs! =)) A continuat:
- young lady, you’re so funny, you’ve made my day! Hey, you lucky Frenchie, you’re so skinny, darlin’! Have a good one!
===
Muzeul se afla într-un palat venitian si e interesant pentru amatorii de pictura italiana medievala(avant la Renaissance) si mai ales pentru o colectie de Rubens-uri, acesta fiind pictorul preferat al familiei Ringling; europenii care au vizitat cele mai mari muzee din capitalele europene, NYC si Washington-DC, asta-i a piece of cake, adica nici cât o aripa de-a Luvrului, British Museum sau Met(NYC)! Dar gradinile sale, un amestec de stil italian si francez sunt un must-see/visit! Fiecare alee conduce la golf(ocean)… traversezi “codri” de bunyan trees(mi s-au parut mai impresionanti decât cei din Hawaii!), apoi palmieri-varza(tipici Floridei!), amestecati cu alta rasa(thatch) si cu pini oceanici(slash pine trees), flori tropicale multicolore, dintre care o specie de orhidee hawaiiana alba cu mijloc galben, al carui parfum aminteste de cel al tuberozei, îmbatator! O gradina de trandafiri, “n” specii, aduse special din Italia pentru Mrs Ringling, care mai avea si-o gradina secreta, à côté, cu un mélange de plante europene, tropicale si… cactusi uriasi, adusi din Arizona, de te miri ca rezista la asemenea temperaturi calde si umede! Dupa ce-am contemplat oceanul la fel de turquoise din aceasta splendida gradina, back to St-Pete Beach, juma’ de ora de jogging de-alungul plajei, cu pescarusi, pelicani, ibisi si sandpipers, apoi hop în apa linistita a golfului, pentru o ora de înnot si destindere…
===
Mâine, voi fi la… Napoli(Naples!), dupa St-Pete, ceea ce-mi reaminteste ca americanii au nostalgia batrânei Europe, în toate statele exista localitati cu nume de capitale sau orase europene, ca Paris, Texas(remember the movie?!), unde am fost când locuiam la Houston: la intrare-n orasel te întâmpina un Tour Eiffel “chici of the chici”… Pe lista e si Sanibel Island, un alt paradis floridian…

Hasta luego de Florida, Estados unidos de America!
===
N.B. Ado-motek: tone de poze, no time de-a le tria, încarca, posta, deci wait and you’ll see…

Citesc si ziare de hârtie…:-)

Azi-dimineata la breakfast, rasfoisesc ziaru’ local “Tampa Bay Times” si la pagina “world”, gasesc un articol preluat dintr-un cunoscut cotidian-UK al carui titlu mi-atrage atentia:”mare iubire o întâlnesti doar de 4 ori în viata!” Wow! Cu întrebarea:”Ati cunoscut marea iubire si ati “cazut în dragoste” de… 4 ori?”

My answer is yes! Cu 2 americani John S& Ernest H si cu doi francezi: Antoine-Tonio St-Exupéry si Albert Camus… guess what: toti sunt zodii acvatice(Shalom Ado-motek!) Back to statistics: conform unor studii-UK, se pare ca marea iubire(cu “I” mare!) se abate asupra noastra de… 4 ori! Adica ne amorezam-pipa(sic!) de 4 ori de-alungu’ vietii noastre, dar nu voi “elabora”, pen’ca-n franceza exista o expresie sexuala-rau(tailler une pipe)!

Ancheta britanica s-a rezumat la 2000 adulti, între 20-60 ani, iar 33% dintre cei “sondati” au afirmat ca s-au casatorit cu prima lor iubire. 4/10 s-au “luat” cu cea de-a doua (iubire) si 61% regreta amar si vesnic ceea ce considera o eroare cu “E” mare: pierderea iubirii vietii lor! Aceeasi statistica sustine ca majoritatea persoanelor de ambele sexe se implica într-o relatie serioasa, durabila între 27-30 ani max. The question is: exista o vârsta pentru iubirea(dragostea) la prima vedere?…(Hi Mr Bob! ) 8/10 persoane au raspuns afirmativ: au cunoscut iubirea-pasiune înte 20-30 ani, 4/10 între 30-40 ani, 3/10 dupa 40-45-50 ani! Precizare interesanta: exista riscul de-a se îndragosti la orice vârsta, mai ales de… colegii de birou! Circa 41% au recunoscut ca se amorezasera de-o “persoana ne-adecvata(nepotrivita)”(LOL!)… Nu se mentioneaza daca erau de-acelasi sex, asa ca iata înca un studiu quasi-inutil, adica nul despre iubire, dragoste, “amorezeala”…
===
De ce Bruce? because I love him… l-am auzit azi în masina on the way spre Sarasota, iar în ’85 locuiam la Paris si-am fost la acest concert, unde va reveni în iulie-viitor, he loves France!

Articolul asta m-a dus cu gându’ la melodia talentatei “chebecoase” excentrice Diane Dufresne: azi l-am întâlnit pe barbatul vietii mele… Franceza “chebecoasa” e formidabila, desi e cea vorbita acum 250 ani, amestecata cu engleza, of course:

Oh-oh-oh-oh aujourd’hui, au grand soleil, en plein midi

On attendait le même feu vert
Lui à pied et moi dans ma Corvair
J’ai dit:”Veux-tu un lift ?”

Aujourd’hui j’ai rencontré l’homme de ma vie
Oh-oh-oh-oh aujourd’hui je l’ai conduit jusqu’à chez lui

Je suis montée à son appartement
Entre la terre et le firmament
Il m’a offert un drink

. Qu’est-ce que tu fais dans la vie ?
. Je fais mon possible
. Prends-tu d’ l’eau dans ton whisky ?
. Non, je le prends straight

Aujourd’hui j’ai rencontré l’homme de ma vie
Oh-oh-oh-oh aujourd’hui un seul regard nous a suffi

Mon horoscope me l’avait prédit
Quand je l’ai vu j’ai su qu’c'était lui
J’ai deviné son signe…..

Aujourd’hui j’ai rencontré l’homme de ma vie
Oh-oh-oh-oh aujourd’hui, au grand soleil, en plein midi.

Hi there from here! :-)

Salutari din Golfu’ Mexic floridian, dupa cel texan, în care mi-am bagat doar picioarele(la Galveston), literalmente, caci plin de alge si de mini-meduze!

Update-motto: God bless America & Texas! Here we respect beef! – asa scria pe-un seawall din Galveston! Dupa Houston(NASA), Dallas(Hi Norah Jones!-voi reveni…), St-Augustine, Kennedy Space Center&Cap Canaveral(50th anniversary!), conferintza cu Gene Cernan, ultimul astronaut care a calcat Luna(nu pe coada, ca nu-i cometa!), dinner la Moon Rock Café… Legendara Daytona Beach, cu bike & car races, pe plaja si cunoscutul circuit(speedway), Universal Studios, Disney World, mai interesant decât cel din California sau EuroDisney! Animal Kingdom is sooo exciting and challenging, cu un safari “plus vrai que nature”! Si uite-asa, dupa Tampa(lemn de foc în limba “seminolilor”-native Americans), am ajuns la St-Petersburg aka St-Pete, Florida, nu… Rusia!

Oras fermecator, placut, pitoresc, calm, unde am vizitat Dali Museum, cel mai important din afara Spaniei! Un must-see absolut cu operele celui mai cunoscut artist catalan: 100 tablouri, 100 acuarele si schite, 1300 fotografii! Dupa Cadaques, Figueras si Madrid, am admirat ”descoperirea Americii de catre Columb”, “toreadorul halucinogen”, “spermatozoizii melancolici”, “Venus(din Milo) cu sertare si ciucuri”, “telefonul-homar”, “craniul sodomizator al pianului” si… impronuntabilul ”galacidalacidesoxiribonicleicacid”(dedicat ADN-ului!)…” “This guy was a freak!” – a zis un teenager, la care cineva i-a replicat imediat:”yep, but he was a genius!” Noua cladire a muzeului are doar un an, e moderna, spatioasa, high-tech, conceputa sa reziste la uragane de forta(categoria) 5! Ah, înainte de-a parasi muzeul, în gift shop ti se propune sa trimiti(gratuit!) un email semnat Dali si-am profitat… Dupa muzeu, directie: St-Pete’s Beach, nisip alb-sidef, baie si înnot între 18-19h în apa turquoise a golfului la 28°C! Spre larg, “turme” de delfini jucausi, pelicani, ibisi, egrete, cormorani… wonderful!

Otherwise, turisti francezi(sau francofoni), englezi, olandezi si… rusi peste tot! N-am vazut sau întâlnit (turisti) români! Explorarea Floridei va continua pâna-n Keys, iar la Key West ma voi întâlni cu un alt iubit-US, n°2 dupa John Steinbeck(n°1!), e vorba de Ernest Hemingway, în casa lui, asa cum a lasat-o, înainte de-a spune ”adio” vietii sale…

===

Viva la vida loca, con margaritas y mojitos! Hasta proxima! Daca voi avea some spare time… Voi reveni cu poze si povesti asap. Pâna una, alta, take care guys and enjoy life! Si cum am asistat mai devreme la un apus de soare magic, o melodie de circumstantza si de rigoare… De ce texana Norah Jones? Pen’ca am “zburat” în acelasi avion de la Houston la Dallas! Yep, it’s a very small world…

Iubitul meu din liceu…:-)

… acelasi si-n prezent, îi sunt la fel de fidela: Ion Minulescu, francofon si francofil, simbolist par définition & par excellence, last but not least: suntem acceasi zodie si-avem în comun Pitesti-ville!

Celei care pleacă – Ion Minulescu

Tu crezi c-a fost iubire-adevărată…
Eu cred c-a fost o scurtă nebunie…
Dar ce anume-a fost,
Ce-am vrut să fie
Noi nu vom şti-o poate niciodată…

A fost un vis trăit pe-un ţărm de mare.
Un cântec trist, adus din alte ţări
De nişte pasări albe – călătoare
Pe-albastrul răzvrătit al altor mări
Un cântec trist, adus de marinarii
Sosiţi din Boston,
Norfolk
Şi New York,
Un cântec trist, ce-l cântă-ades pescarii
Când pleacă-n larg şi nu se mai întorc.
Şi-a fost refrenul unor triolete
Cu care-alt’dată un poet din Nord,
Pe marginile albului fiord,
Cerşea iubirea blondelor cochete…

A fost un vis,
Un vers,
O melodie,
Ce n-am cântat-o, poate, niciodată…
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Tu crezi c-a fost iubire-adevărată?…
Eu cred c-a fost o scurtă nebunie!

- – -

Arthur Rimbaud, omul cu “talpile de vânt”…

Unul dintre poetii mei preferati, care a dispretuit banalul, rutina, facilul… Un suflet care a cautat sa decodeze tainele vietii, de unde opera sa ca o insula vrajita, stranie, tulburatoare, cu meandre ce ne îndeamna la calatorii fantastice, pline de neprevazut… Un om liber, salbatec, dar “prietenia” nenorocita cu Verlaine l-a fortat sa renunte la scris o perioada, ca sa revina si mai flamboyant… ce-i drept, prefer sa-l citesc în original!

Senzatie…

În seri de vara-albastra, porni-voi pe carare,
calcând firave spice de grâu ciugulit,
visând cu glezna prinsa de proaspata racoare,
în mers sa-mi scalde vântul, vreau capul dezgolit!

Nu voi rosti o vorba, nimic nu voi gândi
ci-mi va urca în suflet iubirea-mi nesfârsita;
departe, mai departe, boem voi rataci,
voios, cu firea-alaturi, precum cu o iubita…
===
Am vazut arhipelaguri siderale si insule ala caror ceruri delirante sunt deschise ratacitorului pe mari…
- – -
Zorii sunt sfâsiitori, orice Luna e atroce si orice Soare e amar… Muscatoarea dragoste m-a umplut de toropeli ametitoare, gata sa-mi sparga trupul! Sa ma scufund în mare…”(Corabia beata)

“Sexualitatea e unul dintre misterele vietii…”

… afirma un personaj din “La fille coupée en deux”(“Fata taiata-n doua”), unul dintre ultimele filme ale marelui Claude Chabrol(RIP)… EL îi spune ei:”stii ca te iubesc…”, iar EA îi raspunde:”da, stiu, însa eu sunt ÎNDRAGOSTITA de tine, sezizezi nuantza?…”

Putini barbati au curajul(pornirea?!) de-a rosti “te iubesc”, fiind convinsi ca faptele, actele, gesturile, etc sunt “dovezi” suficiente… Si adevarul unde se-afla?…

“- Cred ca-i voi spune adevarul…
– hummm, va fi doar adevarul tau!”

Gradina (lor) secreta…

Ieri am fost invitata la un “garden party”, la G. prietena care s-a reîntors recent din California, unde a predat literatura franceza la UCLA-Department of French and Francophone Studies. Dupa cele 2°C dimineata, vremea s-a încalzit, ba chiar au instalat un parasol, caci au fost 21°C!

Vreo 20 de invitati, dintre care copii de vârste diferite, care alergau, râdeau, se amuzau printre mese, cu pahare de carton! Unii m-au recunoscut si-au venit sa-mi zica “bonjour!”, ceea ce implica si 4 pupici(obicei local!). Eram la o masa cu G., sora si mama lor, care si-au reamintit diverse anecdote din copilarie, cu o emotie vizibila, de parca erau în stéréo. Le-ascultam cu duiosie, zâmbind sau râzând de situatii, circumstantze, anecdote… La un moment-dat mama ei, 68 ani, medic zice pe un ton nostalgic, privind spre copii:”hummm, ma uit la copiii astia si ma gândesc la toate prostiile pe care le fac acum, pe vremea mea, daca ar fi continuat, precis ar fi avut cazier judiciar!” Wow, ce afirmatie-verdict, de ne-a luat piuitul! G. si-a amintit ca fiul ei cel mare sparsese un geam cu mingea când avea 9 ani, ca al doilea, pe la 12 ani a sunat la “pompieri”, urlând ca le ardea casa si-alte “prostioare” de-acelasi gen… Ca sa aflam ca bunicii erau adesea la curent, aproape “complici”, dar pastrau secretele nepotilor! “Aha, zice mucalita G., deci sunt tradata, batuta si învinsa pe propriul meu teren tocmai de voi, cei mai apropiati! Cine stie ce ‘drame” îmi ascundeti si ce alte secrete ale lui Polichinelle voi afla…” La care mama ei a început sa ne însire o lista de “prostii”, cunoscuta doar de ea de-am privit-o cu ochii cât cepele si urechile-sârma de mirare! Tot ce-am putut adauga a fost:”am avut o relatie afectuoasa si de complicitate cu bunica-mi materna, de care mi-e tare dor… exista secrete pe care copiii ni le vor spune si altele pe care le vor pastra numai pentru ei, prietenii lor sau partenerii lor de viata… Si e foarte bine asa, normal, sanatos pentru toti! Putem fi apropiati, complici ai copiilor nostri, dar ca parinti, nu ca prieteni, caci au nevoie de prieteni de vârsta lor! Si-apoi, adesea acele secrete pe care le pastreaza în gradina lor sau a altora, nu înseamna ca ne iubesc mai putin, dimpotriva au nevoie de-acel loc personal pe care-l cultiva zi dupa zi, pâna la vârsta maturitatii… iar adulti, deveniti parinti, bunici la rândul lor vor fi si ei ‘gradinari’, perpetuând traditia…” Înainte de-a pleca, mi-am luat ramas-bun de la copii, tot cu 4 bisous-pupici si le-am lansat:”hey, aveti grija de gradina voastra secreta, sa n-o napadeasca buruienile si gândacii!” – au crezut ca era o butada, dar vor întelege mai târziu…

Bruce forever…:-)

Waitin’ On A Sunny Day…

“Ai visat atâta prin mine…”

Motto:

“Contopesti totul, imaginea mea si lumea…
Parfumurile pe care spatiul le schimba cu noi,
încât în singuratatea-ti rânjita si vagabonda,
ai regasit pretutindeni mâinile si genunchii mei…”
(“Ai visat atâta prin mine…” – Anna de Noailles)
===
ma doresti în toti zorii si te framânta gândul,
gura-ti flamânda îmi cauta un obraz,
în sulfetu’-ti gol ti-alearga din nou cuvântul
care duios te purta pe-o aripa de extaz…

în simtiri te-avânti s-arunci doar o privire
cu soapte tremurânde, stiind ca-s în zadar,
iubirea-ti viscerala ti-a ramas o clipire
si-n acelasi pustiu crunte dureri o presar…

te-nfiori si suspini la dulcea-mi amintire
ce-ti inunda ochii cu sarate ploi
distantza si regretul ti-au devenit traire
a ceea ce ai fi vrut sa fie doar “noi-doi”…

te-mbeti cu iluzia unui sarut apasat
ce-a pus pecetea vesnicei despartiri
cu al tau lung geamat de-animal sfâsiat
si gustul amar al neîmplinitei iubiri…

degeaba plângi, caci ochii-ti înca mint
aceleasi vorbe goale, deja sparte
rostite, însiruite-n fals argint
pe care le stiam deja desarte…

te-afunzi adânc în abisuri tot mai sterse,
în mirajele primaverei reci
tânjind sa fii iubit si “ea” sa-ti verse
dulcea licoare a linistei de veci…

refuzi s-accepti ca am pornit pe-alt drum
ca te-am uitat, ca nici în vis n-am poposit
în viata ta, nici în trecut si nici acum,
nu-mi vei fi fost cel preferat sau cel iubit…

mi-am întors jadul ochilor spre soare
spre acele orizonturi dragi, senine
tu esti de mult apus si-nca te doare,
‘geaba încerci ca sa revii spre mine…

iarasi înnoti printre dezlantuite valuri
împinse de-oceanul verde si de vânt
sperând s-ajungi la ale mele maluri
ca sa asculti din nou al sirenei cânt…

te-ai îngropat în propriu’-ti nor,
cu-o fericire iluzorie, improvizata
dar înca macinat de-acelasi dor
ce liniste nu-ti va da niciodata…
- – -

Tornade dans le sud-ouest toulousain

twister in the outskirts of my city:

http://www.ladepeche.fr/article/2012/04/30/1342665-tornade-dans-le-sud-ouest-toulousain.html

“Curiosity killed the cat!”:-) by Mélanie

Curiozitatea nu ucide doar pisici…

Într-un ping-pong amical supra-realist cu Ralouk aka Scorpion-Condor despre una, alta, îmi spune:”Mela, ce bolnavi de curiozitate sunt unii… daca vor continua, risca sa crape, literalmente!” Credeam sa riscul exista doar pentru ciudosi, gelosi, invidiosi, dar m-a întrebat:”si tu gasesti la spam ‘sanatosi’ d-astia, care ne monitorizeaza, ne citesc cu dintii la gard 24/24?…” – si-am continuat:”of course, aceiasi, care ne agaseaza cu cele mai penibile întrebari, declaratii libidinoase si curiozitati deplasate… Auzi la ei, stafii virtuale-CAP-iste(sic!) care-si permit sa ne dea ordine si “lindicatii pretioase”, sa ne ceara socoteala pentru o virgula sau un emoticon, ca si cum blogu’ ar fi tarlaua lor! Deja gradina reala e imensa, cea virtuala e si mai vasta, deci plina de anonimi “curajosi”, care stiu ca ignorantza, penibilul, ridicolul, nesimtirea, neamu’-prost, jalnicul, etc, nu omoara, altfel cimitirele ar deborda…

Suntem un amestec de calitati si defecte, pe care ni le-asumam(ori ba!), încercam sa le remediem, sa ne-amelioram pentru binele nostru si-al celor dragi, chiar daca ne iubesc oricum, cu atât mai mult! Printre cele mai curente “tare” ale speciei noastre de “homo sapiens”: gelozia, invidia, suspiciunea, complexu’ de inferioritate, permanenta nemultumire(insatisfactie) si… curiozitatea! Toti avem o doza (de curiozitate), o caracteristica-ADN depistata la toate mamiferele superioare, desi unele au ramas “agatzate” undeva pe craca involutiei: femeia coboara din maimutza si barbatul din maimutzoi!… The question is: când devine exces, abuz, viciu, perversitate? Unde se situeaza limita admisa?

Nu ma refer la curiozitatea copiilor, e vitala, naturala, utila pentru dezvoltarea lor echilibrata si armonioasa, toti parintii ar trebui sa-si încurajeze copii spre curiozitatea sanatoasa si “foamea” de cunostere. E vorba de cea “nesanatoasa” prezenta la unii adulti, aceea poate deveni obsesionala, paranoica, toxica, uneori fatala, exemplele sunt nenumarate de când exista omenirea: de la Eva si maru’ ei sau cutia Pandorei! O curiozitate bolnava, vanitoasa si-n final zadarnica, bazata pe o forma de “placere”(sic!) perversa, vicioasa, chiar “dangeroasa” pentru cei/cele care-o practica si-o cultiva, iar în unele cazuri de depasire a limitelor permise de societate, e condamnabila. Iscodirea repetitiva, exagerata e adesea asociata cu indiscretia, cu spionajul, cu alte cuvinte e un defect urât, ce poate avea un efect devastator. Orice abuz si exces de curiozitate se manifesta adesea compulsiv, inconstient, imposibil de controlat de catre “curiosii” respectivi. Curiosii-spioni se transforma în “inchizitori” si se dau de ceasu’ mortii pentru a afla orice amanunt despre persoane si viata lor, indiferent de probabile si posibile consecintze ale comportamentului lor! Ce “traduce”, de fapt si-n realitate aceasta disfunctionare?… Dorintza bolnava de-a inversa rolurile, de-a controla, de-a manipula, de-a domina, de-a stapâni! Cel/cea care o folosesc periodic sau episodic nu au nici cel mai mic sau vag respect pentru semenii lor, deci nici pentru ei-însisi. Astfel de specimene umane(?) prefacute ca-s “interesate” de-acea persoana nu-si pun nici-o întrebare despre “obiectivele” propuse si eventualele urmari. O astfel de curiozitate nu ucide doar feline! A bon entendeur(s), salut & adieu!
- – -
Concluzie-N.B. Curiozitatea sincera, sanatoasa, motivata a permis omenirii sa evolueze si sa-si îmbunatateasca multe conditii de viata de-a lungul secoleleor, via marii savanti umanisti. Si-n prezent, în viata zilnica, suntem curiosi în sensul util, placut al cuvântului de-a ne informa, documenta si-a descoperi, chiar daca nu suntem Einstein sau Roland Moréno(RIP), plecat în neant ieri, inventatorul cardului cu “purice”! Aceasta curiozitate ne scoate din rutina, ne ofera o inertie pozitiva, o alta forma de curaj, de optimism, imboldul de-a se abate de la cararile deja cunoscute si batatorite, spre ce-i stimulant si interesant de descoperit… Lipsa acestei forme de curiozitate denota în general timiditate, teama de semeni, de riscuri diverse. Excesul de curiozitate se poate suprima usor, gândindu-ne la Adam si Eva: muscam din mar, dar cu atentie, prudentza si discernamânt, ca sa evitam orice vierme-zvârcolac…

Strigate, lacrimi, urlete…:-) by Mélanie

Uneori, viata ne pune-n situatii sau circumstantze stranii, exceptionale, când n-aveam de ales si trebuie sa “trisam” sau sa ne prefacem pentru o cauza nobila… Da, mi s-a întâmplat de câteva ori si chiar recent, onorata instantza!

E. o prietena de la Nantes, în trecere spre Coasta de Azur, m-a invitat ieri la un resto pescaresc (re)cunoscut aici, situat de-alungul Canalului du Midi. Bun! Comandam, apoi discutam multe ”verzi” si mai putine ”uscate”, glumim si ne tachinam, ni se serveste aperitivul. Ne dam vesti si ne punem la curent reciproc despre prieteni comuni, asteptând restu’… La masa vecina, o tipa cu o fetita de 4 ani-max formau un cuplu complice, alaturi de bunica. Copila nu parea sa aprecieze compania adultilor, ceea ce se întelegea la frageda-i vârsta. Statea sudata, lipita de mama-sa, care avea o figura zâmbitoare, vesela. Dar ceva ”bizarre” se petrecea cu ele: când mama zâmbea sau râdea, fiica-sa plângea-n hohote si urla! Am încercat sa-i zâmbim, sa-i vorbim ”copilareste”, întrebând-o daca asteapta desertul cu “promisiunea” ca sigur va fi delicios! Pentru câteva minute, s-a calmat si-o tacere(relativa!) s-a asternut… Ospatarul soseste cu tava de “poisson&fruits de mer”, garnisit de legume si-o depune în mijlocul mesei… Tunete, fulgere, furtuna de urlete si potop de plânsete(rima voluntara!) s-au dezlantuit asupra copilei, ca si cum Canal-u’ du Midi ar fi debordat! Striga, batea din picioare si se tavalea pe jos, de paharele de pe masa s-au rasturnat, provocând mânia mamei, incapabila s-o linisteasca si jena celor din jur! Bunica propune sa-si scurteze prânzul si sa-si plimbe nepoata urlatoare(sic!) de-alungul aleelor din fatza restaurantului, când auzim o voce feminina sarcastica venind de la o alta masa, directionata spre mama si bunica:”când vezi si-auzi copii ca asta, chiar ca regreti legalizarea IVG-ului(intervention volontaire de grossesse=avortului)!”

Aceasta fraza oribila ne-a socat, stupefiat urechile si ne-a lasat ”bouche-bée”-interzisi pe toti… Cum e posibil ca unii/unele sa fie atât de lipsiti de tolerantza, de omenie, de cel mai elementar bun-simtz?! Daca nu-s parinti, n-au fost copii înainte de-a deveni adulti? E. n-a rezistat si-a replicat spre acea ”specimena”(între 45-50 ani!) cu:”putain, bordel de merde, cum poti sa scuipi, sa vomiti din tine asa-ceva?! Se vede ca n-ai copii si nici n-o sa ai vreodata! Ai uitat c-ai fost si tu copil?!” Mama s-a ridicat, cu ochii umezi, a împins scaunul, a urmat-o pe bunica si fiica-i care continua sa plânga… Linistea s-a asternut în tot restaurantul, ca dupa o explozie nucleara, de parca toti ne uitam spre noru’-ciuperca, asteptând sa se împrastie, sa dispara, pentru a reveni la atmosfera dinaintea izbucnirii ”ostilitatilor”. Ne gândeam ca indulgentza, generozitatea sufleteasca, rabdarea si amabilitatea sunt gratuite… Ca si constiintza: o ai ori ba! Ne-am reluat furculitzele si ne-am terminat prânzul; E. s-a delectat cu-acelasi desert preferat: para-Willimas învelita-n ciocolata neagra lichida(caldutza) si ne-am continuat conversatia acolo unde o lasasem înainte de-acest ”incident”. Azi, acum îmi repet ca indiferent de situatii, circumstantze si experientze negative, memoria noastra selectiva e capabila si programata sa le-arunce definitiv în groapa uitarii… Ne-am despartit ca si cum am fi luat un prânz obisnuit, de la început la sfârsit, E. mi-a telefonat sa-mi confirme c-a “debarcase” cu bine la Antibes si mi-a zis mucalit:”data-viitoare te-invit la un resto interzis copiilor!…”
- – -

L’amour comme un boomerang… by Mélanie

motto:”e oare permis când totul e posibil în iubire sa mori de dorul meu?…”(Anna de Noailles)

ai întors clepsidra sa privesti scurgerea nisipului, ametit, tulburat, orbit de lumina tacerii mele… ma auzi, ma simti, visezi ca ma atingi, suspini, ti se taie respiratia si tânjesti dupa privirea-mi jad… ti-e frig, tremuri, nu reusesti sa-ti revii, sa te odihnesti, fiecare gând îti zboara spre mine… încerci sa-ti continui viata, sa ti-o colorezi cu nuantze false, fiind lucid si constient ca dorul meu te-apasa cumplit, degeaba te-ascunzi în alti nori, în alte începuturi si-n alte sfârsituri… dorintza si pofta-ti sunt retezate, au uitat sa zboare, continui sa te reîndragostesti de mine, sa ma reconturezi, sa ma cauti disperat în orice femeie, zadarnic… spinii regretelor si remuscarilor nu-ti dau pace, devin sabii ascutite ale timpului necrutator… ciocolata amara ti-a devenit otrava, îmi repeti ca-n lipsa mea viata ti se destrama, îsi pierde orice sens, parfumul meu ti-a devenit oxigen… si azi ai ochii plânsi, raniti de propriile-ti sageti, valuri imense de durere te-acopera cu mareele crepusculare, iar pescarusii încearca inutil sa-ti salveze spiritul ratacit, deja sfâsiat de vârtejul extazului unic… ai fi dat orice sa revin, glasu’-ti tânguitor ma implora sa-ti dau un semn, ca sa-ti topesc toate temerile… refuzi sa accepti c-ai disparut de mult din lumea mea, te-ai topit definitiv, ca si cum n-ai fi existat, iar pulberea clepsidrei sparte s-a împrastiat ca un ecou vesnic asupra ta… te-ai ars în propria-ti cenusa, te-ai despicat, te-ai sfarâmat în umbra-ti amagitoare, în loc sa renasti… îti asculti fiecare zvâcnire a inimii destramându-se în sufletu’-ti gol… supravietuiesti printre nori-antracit, te hranesti cu iluzii si himere, dorul de tot-mine te va rapune, cu o magie perfecta…

am respirat adânc, mi-am redeschis aripile, cu-acelasi elan si entuziasm, am decolat spre o destinatie sublima… you’ll always miss me…

“Je sens des boums et des bangs
Agiter mon cœur blessé…
L’amour comme un boomerang
Me revient des jours passés
A pleurer les larmes dingues
D’un corps que je t’avais donné…

J’ai sur le bout de la langue
Ton prénom presque effacé
Tordu comme un boomerang
Mon esprit l’a rejeté
De ma mémoire, car la bringue
Et ton amour m’ont épuisé…”