iubire tatuata…

ti-am tatuat pe buzele-ti însetate visul nostru dupa ultima calatorie galactica… ti-am tatuat pe izvorul vietii simbolul dragostei daruite de aurora boreala, secundele extazului sublim si-un curcubeu-jad… ti-am tatuat peste tot-tine cu lame de cristal aripile-mi de lebada a fiordurilor ca sa zburam împreuna dincolo de orizontul oceanului arctic… mi-ai tatuat pe sufletu’-mi deschis soarele noptii, vitralii de catedrale nordice si rugaciunea îngerului… mi-ai tatuat pe inima-mi flamânda magia iubirii tale, a dorintei nesfârsite si-o veriga de platina… mi-ai tatuat pe trupu’-mi-vulcan tacerea soaptelor mele, cu arabescuri adânci, pe-o fresca în care m-ai zidit…mi-ai tatuat pe glezna-mi înlantuita conturul ultimului sarut apasat si doua cuvinte abisale: TE IUBESC… === – – -

straina (via Rokssana’s Blog)

Când visele se lovesc de nori… Prizonieră mi-e făptura în adevăr, Coaja sufletului mi-e îngenuncheată De fantasme adânci ce plâng. Mă doare atingerea absentă, Timpul trăit în necunoscut, Esenţa ascunsă sub o mască, Substanţa singurătăţii ce îndură Liniştea supremă fără adiere de vânt. Eterne alge ale nopţii sugrumă luna, Se rup clipele în frunzişul vieţii, […]

După ce m-am rupt în bucăţi (via Rokssana’s Blog)

 Cu ce-ncordată atenţie te urmăresc lipind şi cosând şi potrivindu-mă din nou laolaltă. Creierul meu a fost o păpuşă spartă, i s-a fărmat inima de-atâtea greşite planete mecanice, pendule şi ochi de sticlă zornăiţi pe sârmă care bâltâcăie şi totuşi conştiinţa mi-i tare, golită, o cunoaştere albastră sub care poţi să umbli, fără a-ţi da […]

Palidă umbră (via Rokssana’s Blog)

Palidă umbră, care mister Unul spre altul mereu ne-atrage? Vrem de sub farmec a ne sustrage Şi dăm de-aceeaşi forţă de fier. Palidă umbră, care mister? Fost-am vreodată îngeri frumoşi Uniţi pe-albastrul largului spaţiu? O voluptate fără nesaţiu Ne face ochii mai luminoşi. Fost-am vreodată îngeri frumoşi? Sau împreună ars-am în iad? Coboară-n suflet de-ţi […]

poetul (via Rokssana’s Blog)

Poetul vine cu piper şi garoafe, cu zmeie de hârtie. Cu lumânări arse şi cu puţină sare. Poetul aude plânsul păsării între trandafiri. El vede luna pierdută printre chiparoşi. El aude broasca mlaştinilor, orăcăitul guşei sale umflate. El priveşte semnele jugului pe umerii tinerei aducătoare de apă. El urmăreşte un firicel de fum între tinerii […]

Focul vânăt (via Rokssana’s Blog)

Focul vânăt e gonit de vânt, Zările-au uitat să mă mai doară… De iubire-ntâia oară cânt, La scandal renunţ întâia oară. Am fost crâng părăginit pe loc, La femei şi vodcă dam năvală. Nu-mi mai place azi să beau, să joc, Să-mi pierd viaţa fără socoteală. E de-ajuns să te privesc tăcut, Să-ţi văd ochii […]

copacul simfonic (via Rokssana’s Blog)

 Printre ceilalți copaci liniștiți, el părea aproape nebun Multiplu se ridica din pământ cu zeci de brațe Pe care exaltat le flutura în vânt. Însuflețit era şi străbătut de-atâtea fluide Încât privirilor noastre păru un frenetic dirijor Conducând, plin de pasiune, Simfonia glacială a Eterului. Incoruptibilă dimineață de iarnă cu cerul senin Când tot universul […]