Şi bucurie (via ora25)

via ora25

Că dacă n-ar fi, nu s-ar ciripi (via ora25)

Pe vremea aceea eram păsărar. Începusem de jos, cu un pui de găină pe care îl învăţasem să spună piua în loc de piu. Fusese puiul care avea să îmi pecetluiască destinul. Pornisem de la o simplă leapşă pe ouate, când amândoi am pus la un loc ce ştiam mai bine, eu ştiam un aaa şi eram foarte sigur pe el. Când puiul a dispărut, copilăria sa stingându-se într-o găină, când găina a fost sacrificată, jumulită, pârlită, fiartă, laolaltă cu morcovii, dov … Read More

via ora25

Mătase (via ora25)

Se născuse într-o zonă de păienjeni. Erau nişte păienjeni măiaştri, nu-şi pierdeau vremea cu lucruri mărunte. Pânzele lor somptuoase erau înţesate cu vulturi şi cu lebede, faldurile erau bătute în roiuri întregi de licurici, în anotimpurile oceanice arborau peşti zburători şi colonii de delfini. Pânzeturile păienjenilor ocrotiţi erau vândute scump, de multe ori pe piei de om sau de pisici. Cele mai iscusite arahnide erau păienjenii contemplativi: … Read More

via ora25

Uau! Adică Brrrrrrr! Adică Au! (via ora25)

via ora25

Şi sus! (via ora25)

Uitaţi-vă bine la noi, spuneau, suntem apele care curg în sus, când se va schimba anotimpul hârtiei cu cel al frunzelor, noi vom ţâşni din havuzurile brodate la răspântii de razele celor douăsprăzece felinare, noi vom izbucni în scântei pe marginile eşafoadelor din tije de iris, pielea de bou ignifug va crăpa iar scutul animal se va fărâmiţa, partiţiile şi brâurile, cartierele şi zăganii, fasciile şi lirele, herminele şi contraherminele, acoladel … Read More

via ora25

Somnoroase păsărele (via ora25)

via ora25

Troposfera (via ora25)

şi plăcuţele din jurul creierului mai întâi se ciocneau una de alta cu pocnet, apoi creşteau atât de nefiresc încât îşi striveau marginile, se împingeau unele în altele, se îndoiau, se îngroşau, se încarnau, se transformau în cască de plumb şi gândurile strânse ca într-o menghină şi strivite ca-ntr-un storcător, şi gândurile picurându-mi în gât de durere şi gustul lor de melc sub picior, şi mâna ducându-se spre gură, ştergându-mă de gustul lor, o … Read More

via ora25

De ce nu mi-aş da seama (via ora25)

la o adică? citeam Oraşele invizibile şi mă gândeam. apoi s-a făcut toamnă şi eu am rămas gândindu-mă. apoi s-a făcut alt an. pe vremea aia nu-mi mai trebuiau ochii pentru că nu-mi mai trebuia să văd, aşam că mi i-am dat jos. la televizor era Fata Morgana & The Wishful Thinker, apoi a apărut un film de Kimkiduk, produs de el, în regia altcuiva, încă nu exista subtitrare, dar poate n-avea nici dialog, nu am mai vrut să mă uit la ele, pentru că … Read More

via ora25

Observatorul de noapte (via ora25)

via ora25

În plăci (via ora25)

Oamenii aveau voci în plăci. Vorbeau tectonic şi şopteau în falii şi când urcam pe treptele vocilor lor, simţeam cum îmi fug de sub picioare, trosneau şi pârâiau şi clămpăneau şi brusc mi-era milă de căţărătorii cu bolovan, că dacă era şi sub mersul lor aşa zgomot asurzitor, de ce ar crede lumea că era o linişte şi o singurătate când munţii de voci sacadate fac clanc-clanc şi trosc-pleosc şi te pocnesc toate peste timpane, ca nişte aplauze, urâte … Read More

via ora25

Din păcate (via ora25)

Într-o zi m-au făcut responsabil cu izolaţiile electrice. De multă vreme îmi doream să primesc acel şnur din mătase strălucitoare, împletit din multe şuviţe şi terminat în clopoţei; mă rugam în secret să nu fie albastru, putea să fie auriu sau violet, dar am primit unul roşu, ziua mirosea a vişine el, mirosea a vişine multe, în fântâni peste care te apleci şi din care inspiri adânc până simţi o lovitură mică dar străpungătoare în piept; era un şn … Read More

via ora25

Ultimul corn (via ora25)

Noaptea, când nu reuşeam să adormim, număram în minte bucăţile de puzzle pierdute. Aveam un cimitir al inimilor duble şi al mâinilor lipsă, în el ne întâlneam cu înotătoare dorsale şi cu desişuri de blană, ne întâlneam cu pete şi cu dungi, cu colţi şi falange, cu vertebre şi scuturi, cu elitre, veninuri şi coarde vocale, cu pleoape din chitină sau cu membrane, cu buzunare submandibulare şi alte misterioase relicve. Speciile dispăreau şi roboţeii … Read More

via ora25

Aceste cutii (via ora25)

sau despre cum şerveţelele murdăresc în loc să şteargă, cum poţi să-ţi lipeşti un copac pe faţă, cu frunze cu tot, să îţi răsară ochii printre crengi, să ţi se lipească puf de piersici pe pleoape şi să încerci să îl îndepărtezi ca pe mălaiul de conjunctivită, să curgă mălai din copac, dedesubtul coroanei să stea o sită, dedesubtul sitei un ceaun, şi-apoi să dai din nou un aracet, să-ţi torni lipici în urechi şi sunetele să rămână cu picioarele pr … Read More

via ora25

Caii si fericirea

Cine a spus ca cel mai bun prieten al omului e cainele, nu a cunoscut niciodata calul .

Azi am fost in vizita la prietenii mei de la Arkadia Horse Club si am profitat de ocazie sa incalec un cal. Am ales-o pe Holly, desi Rigoletto imi este mai drag, dar Holly este atat de comoda!!! De parca as fi in cel mai placut loc din lume, cand sunt calare pe ea!!! Stiu, nu ma puteti intelege, dar nu conteaza, sentimentul e unic, nu trebuie neaparat inteles .

Cred ca as putea sa ma mut acolo, sa stau toata ziua in preajma cailor, nimic nu ar fi mai placut decat sa ma rup de realitatea din jur pentru lumea de basm de la Arkadia. 

Ra

Undeva (via ora25)

via ora25

Pieptănul (via ora25)

Când te piepteni cu un pieptăn căruia îi lipseşte un dinte, te poţi aştepta la orice. eu aşa am făcut, aşa m-am pieptănat. şi ştiam dinainte. ştiam cumva, undeva, într-un chip foarte vag, că unele fire vor rămâne lipite, simţeam că lipsa dintelui din pieptăn va croi o cale mai largă faţă de toate celelalte căi subţiri, dar nu puteam s-anticipez întocmai şirul de întâmplări, nu puteam, mai precis, să îmi închipui un şir din care o întâmplare va li … Read More

via ora25

Curenţii somnului (via ora25)

mai întâi mă lăsam în funingine, mai întâi mâl, depuneri cât mai grele, particule cât mai negre, tone de lipsă de respiraţie şi lentoare în funcţii, opririle lor, cele mai fine, să pară că-s active dar să stea, să se topească, să se estompeze, să ne înecăm în somn, să nu vină dimineaţă cu trezit cu colac de salvare peste pupăză, să mă lase să dorm până se dizolvă cusătura cu aţă chirurgicală fabricată din gene, până la finalul sintezei tisulare c … Read More

via ora25

Dar (via ora25)

Dar mă durea. De parcă eram altcineva, altcumva, altundeva. Mă vedeai din tramvaiul nr. dus-întors, încetinise înainte de staţie, eram în faţa brutăriei, singura unde coceau câte-o singură felie, puteam cumpăra exact câte felii doream, nimic nu era lăsat la voia întâmplării, la voia vreunui cuţit;  ţineam o plasă cu lămâi, mi-era şi ruşine cu ea, îmi atârna până la genunchi, e ruşinos să fii văzut purtând aşam ceva, mai cu seamă că nu erau tăiate … Read More

via ora25