Ploaia tropicala torentiala e de rigoare si de circumstantza, cerul e întunecat… Din strada si de pe trotuar zaresti o mâna ce se ridica spre cer, ca o sageata, iar când intri în curtea circulara, vezi corpuri de copii, femei, barbati de toate vârstele, sculpturi torturate, agatate de-acel bratz ce pare “a implora” cerul surd, inflexibil… parca-s vii, e cumplit, privesc fiecare detaliu, lacrimile ploii se-amesteca cu ale mele, ma doare sufletul - literalmente -, inima-mi bate sacadat, din ce în ce mai accelerat pe masura ce pasesc smerita în acest sanctuar dedicat celor 6 milioane de evrei victime nevinovate ale Shoah… Doua culoare exterioare, ce-ti […]